miniatura|Harta Fâșiei Gaza blocate, cu granițe controlate de Israel/Egipt și zonă de pescuit limitată, septembrie 2023. Guvernul israelian a fost implicat în asistarea sau împuternicirea organizației politice și militare palestiniene Hamas în diferite momente ale istoriei sale. Acest sprijin a continuat în timpul și în ciuda ostilităților militare active dintre cele două părți.

În anii 1970, Israelul a început să ofere sprijin lui Ahmed Yassin, un lider al Frăției Musulmane palestiniene care controla o rețea de școli, moschei și cluburi islamice, pentru a slăbi Organizația pentru Eliberarea Palestinei, o organizație naționalistă seculară. Israelul a continuat să încurajeze extinderea rețelei lui Yassin în primul an și jumătate al Primei Intifade, pe măsură ce rețeaua s-a reorganizat în Hamas. Acest sprijin a durat până în 1989, când Hamas a lansat primele sale atacuri asupra israelienilor, ceea ce a dus la o represiune semnificativă împotriva organizației. Mai mulți oficiali israelieni au recunoscut rolul Israelului în consolidarea rețelei lui Yassin.

La sfârșitul anilor 2010 și începutul anilor 2020, oficialii israelieni au încurajat Qatarul să sprijine Hamas, în special prin aprobarea transferului unor sume mari de ajutor financiar din partea Qatarului către organizație. Mai mulți oficiali ai serviciilor de informații israeliene au citat banii qatarezi ca un factor care a contribuit la succesul Hamas în conducerea atacurilor din 7 octombrie 2023. Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a numit „ridicolă” ideea că Israelul a susținut strategic Hamas și a declarat că transferurile de ajutor ale Qatarului către guvernul Hamas au fost aprobate din motive umanitare.

Istorie

Anii 1970–1980 În anii 1970 și 1980, unul dintre principalele obiective ale guvernului israelian în conflictul israeliano-palestinian a fost înfrângerea Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP), seculară și de stânga, inclusiv prin acțiuni militare precum invazia israeliană a Libanului din 1982. La nivel internațional, guvernul israelian a urmărit să limiteze influența guvernelor naționaliste arabe și socialiste arabe, cum ar fi prin invazia franco-britanică a Egiptului în timpul crizei Canalului Suez de la mijlocul anilor 1950 asupra regaliștilor în războiul civil din Yemenul de Nord din anii 1960 și asupra Republicii Islamice Iran în timpul războiului Iran-Irak din anii 1980. De asemenea, a refuzat să negocieze cu OEP, purtând în schimb orice negocieri privind viitorul teritoriilor palestiniene ocupate prin intermediul unor intermediari ai statelor arabe, în special Iordania și Egiptul, în urma Acordurilor de la Camp David de la sfârșitul anilor 1970. În teritoriile ocupate, guvernul israelian a luat o serie de măsuri pentru a reprima naționalismul palestinian și a suprima mișcările legate de OEP, inclusiv interzicerea Comitetului Național de Orientare și demiterea consiliilor orășenești palestiniene alese. De asemenea, a urmărit să încurajeze dezvoltarea grupurilor conservatoare și religioase, care erau adesea ostile OEP și se presupunea că sunt mai cooperante cu oficialii israelieni. Cel mai important dintre aceste grupuri a fost Liga Palestiniană a Satelor.

O altă mișcare conservatoare, religioasă și anti-OEP, încurajată de oficialii israelieni, a fost cea a politicianului islamist Ahmed Yassin, membru al Frăției Musulmane, care conducea o rețea de moschei, cluburi și școli în Fâșia Gaza prin intermediul organizației sale caritabile. În anii 1970 și 1980, Israelul i-a acordat licențe și sprijin lui Yassin, astfel încât acesta să își poată construi și extinde rețeaua. Cercetătorul american Jonathan Schanzer a scris că „până la sfârșitul anilor 1970, israelienii credeau că au găsit călcâiul lui Ahile al Fatah... Fatah devenise îngrijorat de influența crescândă a Frăției Musulmane în Gaza”, spunând că ulterior israelienii „au luat decizia nefericită de a permite Frăției să opereze cu relativ puțină supraveghere”, astfel încât să submineze Organizația pentru Eliberarea Palestinei. În anii 1980 au avut loc mai multe incidente, după care palestinienii de stânga au acuzat guvernul israelian că susține fundamentaliștii islamiști. Un astfel de incident a fost revolta Mujama al-Islamiya din ianuarie 1980, în urma căreia Semiluna Roșie Palestiniană a acuzat armata israeliană de „complicitate” la revoltă.

Prima Intifada (1987–1989) După izbucnirea Primei Intifade în 1987, rețeaua lui Yassin s-a reorganizat într-o organizație armată: Hamas, emitând o cartă fondatoare extremistă în 1988. Cu toate acestea, până când Hamas a efectuat primele sale atacuri în primăvara anului 1989, guvernul israelian a continuat să încurajeze creșterea acesteia. Figuri importante din sistemul apărării au declarat în privat că două considerații au susținut politica de încurajare a influenței Hamas în rândul palestinienilor. Una a fost ideea că acordarea unei poziții publice ferme elementelor islamice, chiar și extremiștilor religioși și politici, ar compensa influența grupurilor violente, cum ar fi Jihadul Islamic. Cealaltă considerație a fost întărirea influenței oponenților OEP în cadrul populației palestiniene.” Sprijinul israelian a durat până în 1989, când Hamas a lansat primele sale atacuri asupra israelienilor, ceea ce a dus la o represiune semnificativă împotriva organizației.

Era Oslo (anii 1993–2010) După o vizită în Israel a prim-ministrului turc Mesut Yilmaz și a parlamentarului turc Feyzi İșbașaran în 1998, İșbașaran a dezvăluit ulterior că Benjamin Netanyahu a sugerat Turciei să sprijine Hamas. Netanyahu ar fi spus: „Hamas are și conturi bancare pentru ajutor în bănci, noi le ajutăm și pe ele, și dumneavoastră [Turcia] puteți ajuta.”

Într-o telegramă divulgată de WikiLeaks în 2010, Amos Yadlin, fost general al Forțelor Aeriene Israeliene, a declarat în 2007 că Israelul ar fi „fericit” dacă Hamas ar prelua controlul asupra Gazei și a considerat acest lucru un pas pozitiv, pentru a face ca Gaza să fie tratată ca un stat ostil. O echipă israeliană de investigații financiare numită „Task Force Harpoon” a descoperit în 2015 o rețea de afaceri și investiții deținute și controlate de Hamas. Grupul operativ pentru finanțarea terorismului a informat guvernul, dar nu au fost luate măsuri nici în Israel, nici la Washington, decât șapte ani mai târziu.

Sprijinul israelian pentru ca Qatarul să trimită milioane de dolari în Gaza Qatar a început să trimită bani în Fâșia Gaza lunar în 2018. Valize pline cu bani în valoare de 15 milioane de dolari au fost transportate în Gaza de către qatarezi prin teritoriul israelian. Plățile au început ca urmare a deciziei din 2017 a Autorității Palestiniene (AP), o administrație din Cisiordania ocupată de Israel și rivală a Hamas, de a reduce salariile angajaților guvernamentali din Gaza. La acea vreme, AP a obiectat la fonduri, despre care Hamas a spus că erau destinate atât plăților medicale, cât și salariilor guvernamentale. În același an, Meir Ben-Shabbat, pe atunci consilier pentru securitate națională, a primit o notă în ebraică scrisă de Yahya Sinwar, liderul Hamas din Fâșia Gaza, adresată lui Netanyahu, intitulată „Risc calculat”. Nota făcea parte dintr-o strategie mai amplă a lui Sinwar de a prezenta Hamas ca fiind deschisă unui armistițiu pe termen lung și făcea referire și la acordul Israelului cu Qatarul de a permite ajutoarelor qatareze să intre în Gaza pentru a plăti funcționarii publici, precum și pentru familiile nevoiașe.

În februarie 2020, fostul director al Mossadului, Yossi Cohen, și generalul israelian Herzi Halevi, la ordinele lui Netanyahu, s-au deplasat în Qatar pentru a implora oficialii qatarezi să continue plățile pentru Hamas. Mai târziu, în septembrie 2023, David Barnea, directorul Mossadului din 2021, s-a deplasat în Qatar pentru a se întâlni cu oficialii qatarezi pentru a discuta despre plățile pentru Hamas. Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a apărat permiterea transferului de milioane de dolari către Gaza condusă de Hamas, în ciuda criticilor din interiorul propriului guvern, inclusiv din partea ministrului educației, Naftali Bennet. După atacurile din 7 octombrie, Netanyahu a negat public acuzațiile conform cărora ar fi facilitat finanțarea Hamas pentru a crea o situație de „dezbinare și cucerire”. De asemenea, el a spus că a transferat fonduri pentru a evita „colapsul umanitar” în Gaza. Oficialii serviciilor secrete israeliene cred că banii au jucat un rol în succesul atacului condus de Hamas din 2023. Discuțiile privind creșterea numărului de permise de muncă emise de Israel muncitorilor din Gaza au inclus și oficiali din Hamas.

Motivații

Utilizarea Hamas pentru a submina Autoritatea Palestiniană Într-un interviu din decembrie 2012, Netanyahu a susținut că este important să mențină Hamas puternică, ca o contrapondere la Autoritatea Palestiniană din Cisiordania. Netanyahu a adăugat, de asemenea, că având doi rivali puternici, acest lucru ar reduce presiunea asupra sa de a negocia în vederea unui stat palestinian.

La o conferință a partidului Likud din 2019, Netanyahu a declarat: „Oricine dorește să zădărnicească înființarea unui stat palestinian trebuie să sprijine consolidarea Hamas și transferul de bani către Hamas... Aceasta face parte din strategia noastră - de a izola palestinienii din Gaza de palestinienii din Cisiordania.” Netanyahu a răspuns acuzațiilor de finanțare și consolidare a Hamas numindu-le „ridicole”. Gershon Hacohen, fost comandant al Brigăzii a 7-a Blindată și asociat al lui Netanyahu, a declarat în 2019 într-un interviu: „Strategia lui Netanyahu este de a împiedica opțiunea a două state, așa că transformă Hamas în cel mai apropiat partener al său. În mod deschis, Hamas este un inamic. În mod ascuns, este un aliat.”

Într-un interviu din august 2019, fostul prim-ministru al Israelului din 1999 până în 2001, Ehud Barak, a declarat că principala strategie a lui Netanyahu este de a menține Hamas „în viață” pentru a slăbi Autoritatea Palestiniană, chiar și cu prețul „abandonării cetățenilor [din sud]”.

Într-un interviu acordat publicației Politico în 2023, fostul prim-ministru israelian Ehud Olmert a declarat: „În ultimii 15 ani, Israelul a făcut tot posibilul pentru a retrograda Autoritatea Palestiniană și pentru a stimula Hamas”, înainte de a adăuga că „Gaza era în pragul colapsului pentru că nu avea resurse, nu avea bani, iar Autoritatea Palestiniană a refuzat să dea bani Hamas. Bibi i-a salvat. Bibi a făcut o înțelegere cu Qatarul și au început să transfere milioane și milioane de dolari în Gaza.”

Utilizarea Hamas ca instrument pentru retragerea din negocierile de pace Shlomo Brom, general în retragere și fost adjunct al consilierului pentru securitate națională al Israelului, consideră că o Hamas puternică îl ajută pe prim-ministrul israelian Netanyahu să evite negocierile privind un stat palestinian, susținând că Israelul nu are un partener viabil pentru discuțiile de pace.

Note

Categorie:Conflictul Israel–Gaza Categorie:Războiul din Gaza Categorie:Benjamin Netanyahu