Organismul de etică al Uniunii Europene este rezultatul unui acord interinstituțional obligatoriu publicat în anul 2024. Angajamentul politic a apărut în ciclul 2019–2024, când președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a promis sprijin pentru un organism comun de etică și i-a încredințat vicepreședintei Věra Jourová sarcina de a avansa proiectul,Ursula von der Leyen, President of the European Commission, Mission letter, Brussels, 1 December 2019, Věra Jourová, Vice-President for Values and Transparency https://commissioners.ec.europa.eu/system/files/2022-10/mission-letter-jourova-2019-2024_en.pdf pe fondul unei presiuni parlamentare susținute pentru o autoritate „independentă” în materie de etică.
După ce Comisia Europeană și-a prezentat propunerea la 8 iunie 2023 (COM(2023)311), negocierile au dus la un acord pe care Parlamentul European l-a aprobat la 25 aprilie 2024 și care a fost publicat în Jurnalul Oficial sub denumirea JO L 2024/1365 la 17 mai 2024, cu intrare în vigoare la douăzeci de zile de la publicare.
Context istoric În cea mai mare parte a istoriei sale instituționale, Uniunea Europeană a funcționat sub un model de guvernanță etică predominant descentralizat și de autoreglementare (a se vedea informarea Serviciului de Cercetare al Parlamentului European pe această temă, secțiunea „Fragmented EU ethics framework”).EPRS Briefing, Author: Silvia Kotanidis with Titouan Faucheux, New EU interinstitutional body for ethical standards, September 2024. https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2024/762397/EPRS_BRI(2024)762397_EN.pdf Fiecare instituțieComisia Europeană, Parlamentul European și Consiliulși-a dezvoltat și aplicat propriile reguli de conduită, fără un cadru de supraveghere coordonat. Deși această abordare reflecta principiul autonomiei instituționale consacrat la articolul 13 din TUE, ea a scos treptat la iveală slăbiciuni structurale. O succesiune de controverse intens mediatizate a evidențiat fragmentarea arhitecturii etice a UE, absența unei supravegheri independente și aplicabilitatea limitată a normelor etice.
După cum a observat ,Alemanno, Alberto, The EU Interinstitutional Body for Ethical Standards: A Legal and Policy Analysis (16 February 2025). European Law Journal, 0[10.1111/eulj.12532], HEC Paris Research Paper No. LAW-2025-1555, Available at SSRN: https://ssrn.com/abstract=5139999 or http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.5139999 sistemul de integritate publică al UE a evoluat treptat și reactiv, în mare parte ca răspuns la scandaluri, mai degrabă decât printr-un proiect instituțional cuprinzător. Cadrul rezultat a rămas fragmentat, slab aplicat și extrem de dependent de mecanismele interne de conformitate, în detrimentul unui control extern. În mod similar, Curtea de Conturi Europeană a concluzionat în Raportul său special din 2019 (a se vedea secțiunea „There are areas for harmonisation and examples of good practice in the ethical frameworks of the audited institutions”, pagina 24 și următoarele) că cadrele etice ale instituțiilor UE sufereau de o fragmentare semnificativă și de mecanisme de aplicare insuficiente.
Poate cel mai puternic episod din punct de vedere simbolic a fost numirea lui José Manuel Barroso, fost președinte al Comisiei, în funcția de președinte al Goldman Sachs International în anul 2016. Această decizie a reaprins îngrijorările legate de fenomenul „ușilor turnante” (revolving doors)tranziția oficialilor de rang înalt ai UE către poziții corporative strâns legate de fostele lor responsabilități. Organizația a comentat această numire, numind-o o „legătură periculoasă”.
Deși Comitetul de etică ad-hoc al Comisiei a concluzionat că Barroso nu a încălcat în mod oficial Codul de conduită aplicabil la acel moment, episodul a declanșat reacții politice și publice negative majore. Acesta a expus limitările regimului de interdicție temporară (cooling-off), care la acea vreme impunea o perioadă de notificare de 18 luni, dar nu interzicea anumite activități post-mandat.
Reformele ulterioare au extins perioada de interdicție la doi ani pentru comisari și la trei ani pentru președintele Comisiei. Cu toate acestea, așa cum se subliniază în analizele doctrinare recente ale lui Alberto Alemanno, aceste reforme au rămas în esență procedurale, păstrând autoevaluarea instituțională ca model principal de aplicare a regulilor.
Organismul , în timp ce lucra la Transparency International, le-a solicitat principalilor candidați înainte de alegerile pentru Parlamentul European din 2019 să susțină crearea unui organism de etică. Când Ursula von der Leyen a devenit candidata PPE pentru funcția de președinte al Comisiei, ea a promis grupului Verzilor, în discursul său de deschidere, că va sprijini Organismul de etică. În calitate de europarlamentar, Freund a redactat raportul, l-a obținut ca raportor și a negociat Acordul interinstituțional alături de și . Studiul inițial al lui Alberto Alemanno a fost parțial comandat de către grupul Verzilor.
Acordul interinstituțional din 2024 de înființare a Organismului interinstituțional pentru standarde etice a fost adoptat pe baza articolului 295 TFUE, care permite instituțiilor UE să încheie acorduri pentru coordonarea cooperării lor. Propunerea Comisiei a prezentat inițiativa ca pe o soluție la absența unor „standarde etice minime comune” pentru membrii instituțiilor UE, respectând în același timp autonomia acestora.
În temeiul acordului, Organismul are sarcina de a dezvolta și actualiza standarde minime comune în domenii specifice, inclusiv declarațiile de interese, cadourile și ospitalitatea, activitățile externe în timpul și după mandat, precum și obligațiile de transparență. Instituțiile trebuie să evalueze alinierea propriilor reguli interne la aceste standarde și să participe la schimburi de opinii în cadrul Organismului.
Acordul prevede că Organismul nu exercită competențe de investigare sau disciplinare și nu trebuie să afecteze competențele sau organizarea internă a instituțiilor participante. Aplicarea regulilor de etică în cazuri individuale rămâne în responsabilitatea fiecărei instituții, în conformitate cu procedurile proprii. Experții independenți pot fi consultați de către o instituție participantă pe probleme legate de declarații sau interpretarea standardelor, însă avizele acestora au caracter consultativ.
Organismul este compus din câte un reprezentant al fiecărei instituții participante și hotărăște prin consens. Un secretariat comun este găzduit oficial de Comisia Europeană. Acordul precizează, de asemenea, că nu se aplică miniștrilor naționali care fac parte din Consiliu, aceștia rămânând supuși normelor naționale, conform declarației politice adoptate de statele membre în cadrul Consiliului.
Provocări în implementare În forma adoptată, Acordul stabilește un cadru formal de cooperare între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisie, BCE, Curtea de Conturi, CESE și Comitetul Regiunilor, Curtea de Justiție participând doar ca observator pentru a proteja independența judiciară, iar Banca Europeană de Investiții având posibilitatea de a adera ulterior la cerere.
Obiectivul său principal nu este de a crea un procuror etic supranațional, ci de a dezvolta standarde minime comune pentru membri și de a instituționaliza un mecanism structurat de coordonare și schimb de opinii privind cerințele etice, bazat pe autoevaluări și pe consultarea experților independenți.
În același timp, mandatul limitat al Organismuluifără competențe autonome de investigare și fără puterea de a impune sancțiuni, după cum descrie Alberto Alemannoreflectă compromisurile politice care au stat la baza acordului.
„Ca urmare a acestei interpretări divergente a sistemului existent de integritate publică al UE, Organismul propus de Comisia UE [...] pare incapabil, cel puțin la prima vedere, să depășească limitările structurale ce caracterizează actuala «infrastructură etică a UE». [...] Spre deosebire de ceea ce solicitase inițial Parlamentul European, domeniul de aplicare al Organismului ratione personae este limitat la membrii instituțiilor UE și nu se extindeașa cum cereau rezoluțiile Parlamentuluila personalul de carieră al UE.”
Există îngrijorări suplimentare legate de autonomia instituțională în temeiul articolului 13 TUE și de poziția Consiliului, potrivit căreia miniștrii naționali din cadrul Consiliului rămân reglementați în principal de cadrele etice naționale.
„Acordul urmărește să stabilească un cadru de cooperare între șase instituții și două organisme (vezi mai sus). Banca Europeană de Investiții se poate alătura acordului în mod voluntar (articolul 1), în timp ce Consiliul European nu face parte din acord. CJUE, semnatară a acordului, va participa doar ca observator pentru a-și păstra imparțialitatea, întrucât Curtea ar putea fi chemată să se pronunțe asupra valabilității normelor comune convenite în cadrul IBES, ceea ce ar putea plasa Curtea într-o situație de conflict de interese.”
În ciuda intrării sale oficiale în vigoare în mai 2024, Organismul de etică nu a fost pe deplin operaționalizat, întrucât etapele-cheie de implementareîn special numirea experților independenți și adaptările procedurale interne din cadrul Parlamentului Europeanau fost amânate sau blocate, împiedicând Organismul să își înceapă efectiv activitatea de fond.
Implementarea organismului interinstituțional de etică a fost aprig dezbătută în Parlamentul European. În materialele de presă ale Parlamentului referitoare la acord, Daniel Freund (Verzii/ALE) a susținut că noul organism va consolida aplicarea regulilor și controalele independente în comparație cu sistemul de „autocontrol”. Grupul Verzilor/ALE a prezentat, de asemenea, organismul ca pe un prim pas spre îmbunătățirea integrității și combaterea unor probleme precum lobby-ul și fenomenul ușilor turnante.
Grupul PPE a criticat structura organismului de etică în declarații publice. În iunie 2023, Sven Simon (PPE) a avertizat cu privire la riscul de politizare și a susținut că un astfel de organism nu ar fi prevenit abuzuri precum scandalul Qatargate. Într-o dezbatere în plen din aprilie 2024, Simon a descris acordul drept un „atac frontal” la adresa independenței membrilor aleși.
Mai multe etape de implementare au devenit litigioase după intrarea în vigoare a acordului, inclusiv măsurile financiare și procedurale legate de participarea la Organismul de etică. În martie 2025, Comisia pentru control bugetar (CONT) a respins raportul privind descărcarea de gestiune a Parlamentului după adoptarea unui amendament care cerea reținerea finanțării pentru Organismul de etică până la modificarea regulamentului intern de procedură al Parlamentului European.
Procedura de descărcare de gestiune a bugetului Parlamentului European a fost caracterizată printr-un blocaj instituțional fără precedent în ceea ce privește operaționalizarea Organismului independent de etică al UE. În martie 2025, Comisia pentru control bugetar (CONT) a făcut pasul istoric de a respinge propriul raport de descărcare de gestiune al Parlamentului, după ce un amendament al grupului PPE a încercat să înghețe finanțarea organismului, conform raportărilor Transparency International EU.