Sofronie Chirilovici

Sofronie Chirilovici (în , cu alfabetul latin: Sofronije Kirilović; ) a fost un ierarh ortodox sârb din Monarhia Habsburgică. A îndeplinit pe rând funcțiile de episcop al Transilvaniei (1770–1774), episcop de Buda (1774–1781) și episcop de Timișoara (1781–1786).

Biografie Primii ani și activitatea monahală Sofronie Chirilovici s-a născut în prima jumătate a secolului al XVIII-lea în localitatea Dunaszekcső, situată pe Dunăre, în regiunea Baranja (astăzi în Ungaria), în districtul Mohács.

Tânărul Chirilovici s-a format din punct de vedere spiritual la Mănăstirea Grabovac (cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil), unde a fost hirotonit de către episcopul de Buda din acea vreme, Vasilije Dimitrijević. În anul 1762, la invitația noului episcop Dionisie Novacovici (care administra și Episcopia Transilvaniei), Chirilovici a plecat în Transilvania.

La 21 aprilie 1762, a fost ridicat la rangul de arhimandrit al Mănăstirii Grabovac și numit exarh al Eparhiei de Buda. A petrecut nouă ani ca stareț al acestei mănăstiri, perioadă în care, prin eforturile și pe cheltuiala sa, mănăstirea a fost înzestrată cu un nou iconostas, realizat de pictorul Vasilije Ostojić din Novi Sad.

Episcop al Transilvaniei (1770–1774) După demisia episcopului Dionisije Novaković din funcția de administrator al diocezei Transilvaniei în octombrie 1767, împărăteasa Maria Terezia l-a numit inițial ca succesor pe Jovan Đorđević. Acesta nu a apucat însă să își preia atribuțiile, deoarece o lună mai târziu a fost ales mitropolit de Karlovci. În decembrie 1769, mitropolitul Đorđević a convocat un Congres bisericesc sârb, care l-a ales pe Sofronie Chirilovici ca nou episcop al Transilvaniei.

În ianuarie 1770, împărăteasa Maria Terezia a anulat această alegere, argumentând că un congres sârbesc nu poate alege un episcop pentru românii din Transilvania. Cu toate acestea, în mod simultan, împărăteasa l-a numit ea însăși pe Chirilovici în această funcție.

Spre deosebire de predecesorul său, care fusese doar administrator (locum tenens), Chirilovici a avut statutul de episcop titular, iar reședința sa a fost stabilită la Sibiu pentru a putea fi mai ușor supravegheat de guvernul provincial. A fost consacrat la Karlovci în mai 1770 și înscăunat la Sibiu două luni mai târziu. La Sibiu a locuit cu chirie și nu dispunea de o catedrală proprie, dar, cu ajutorul autorităților, a reușit să aducă sub jurisdicția sa comunitatea ortodoxă locală de greci și aromâni, care deținea un lăcaș de cult (probabil pe locul actualei catedrale). Conform unui recensământ din 1772, eparhia sa număra 558.076 de credincioși.

Mandatul său în Transilvania a fost marcat de restricții severe și tensiuni administrative: I s-a interzis să interacționeze liber cu preoții săi și să efectueze vizite canonice fără aprobarea prealabilă a guvernului provincial. Avea obligația de a nu accepta preoți hirotoniți în afara Transilvaniei (adică în Moldova și Țara Românească) și de a-i denunța pe cei existenți. Tot în 1770, împărăteasa a decis ca toate cărțile liturgice pentru ortodocșii din monarhie să fie tipărite la Viena, pentru a opri importul de texte din Principate. S-a confruntat cu neîncrederea populației și a clerului român inferior, care îl suspectau pe episcopul sârb că ar fi favorabil Unirii cu Biserica Romei. A întâmpinat dificultăți majore din cauza presiunilor Bisericii Greco-Catolice. De exemplu, în 1772, biserica ortodoxă din Roșia Montană a fost confiscată cu ajutorul armatei și predată greco-catolicilor, iar preotul paroh a fost arestat.

Acuzat de autoritățile locale la Viena că ar împiedica prozelitismul greco-catolic și epuizat de restricții și lipsa unei reședințe adecvate, Chirilovici a solicitat în septembrie 1773 transferul într-o eparhie sârbă, recomandându-l ca succesor pe secretarul și translatorul său, Dimitrie Eustatievici.

Episcop de Buda (1774–1781) La 24 august 1774, împărăteasa Maria Terezia l-a confirmat pe Sofronie Chirilovici ca episcop de Buda (cu reședința la Szentendre). Această numire directă a provocat nemulțumirea sârbilor, care considerau că ierarhii lor trebuie aleși exclusiv de Congresul bisericesc.

În timpul păstoririi sale la Buda, a fost ridicat turnul Catedralei din Szentendre și s-au semnat contractele pentru pictarea iconostasului acestei biserici, precum și a celui al Bisericii Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Székesfehérvár (Stoni Beograd).

Deși părăsise Transilvania, Chirilovici a rămas oficial responsabil cu hirotonirea preoților români din această provincie (recomandați de protopopul Ioan Popovici din Hondol, vicarul scaunului vacant), deoarece un nou episcop ortodox (Ghedeon Nichitici) a sosit în Transilvania abia după zece ani (1784). În acest interval, activitatea greco-catolică a crescut semnificativ sub conducerea episcopului Grigore Maior.

Episcop de Timișoara (1781–1786) și decesul În anul 1781, respectând dreptul canonic, Congresul bisericesc l-a ales pe Sofronie Chirilovici în scaunul de episcop al Timișoarei. Pe parcursul activității sale la Buda și la Timișoara, a hirotonit numeroși preoți români, ale căror nume apar menționate într-un document din anul 1805.

Episcopul Sofronie Chirilovici a decedat la Timișoara, la 28 februarie 1786. El a fost înmormântat în Catedrala Ortodoxă Sârbă din Timișoara.

Moștenire Sofronie Chirilovici a rămas cunoscut ca un sprijinitor al artelor bisericești și al ctitoririi de lăcașuri de cult în eparhiile pe care le-a păstorit.

Note

Categorie:Decese în 1786 Categorie:Decese pe 28 februarie Categorie:Decese în Timișoara Categorie:Episcopi ortodocși sârbi Categorie:Episcopi ortodocși ai Transilvaniei Categorie:Sârbi din Ungaria Categorie:Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara