Radu PraznaglavaConstantin Rezachevici - „Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881”, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 86 (), domn al Țării Românești după 26 mai 1420 - înainte de 23 octombrie 1422, sfârșitul lui 1426 (înainte de 24 ianuarie 1427) - înainte de 6 aprilie 1427.Constantin Rezachevici - „Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881”, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 88

Biografie Fiu nelegitim al lui Mircea cel Bătrân,Cine este domnitorul Țării Românești de care nu a auzit nimeni, dar al cărui tată este celebru și a câștigat bătălii importante împotriva turcilor, 2 martie 2016, Ionuț Dima, Adevărul, accesat la 5 septembrie 2016 este probabil ultimul voievod al Țării Românești care mai deține controlul asupra Banatului de Severin, teritoriilor tătărești (sudul Basarabiei) și al zonei de ieșire la Marea Neagră, așa cum reiese din titulatura oficială dintr-un act din 1 iunie 1421 ([...]Io Radu mare voievod și domn, din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și al părților de peste munți, încă și de către Părțile Tătărăști și Amlașului și Făgărașului herțeg și domn al Banatului Severinului și al Podunaviei, până la Marea cea Mare.).

Vine ca domn, probabil, în urma campaniei otomane din vara-toamna lui 1420, având ca singur argument sprijinul constant pe care i l-a arătat Înalta Poartă în conflictele cu rivalul său Dan al II-lea. Cert este că primul act cunoscut emis de el poartă data de 17 mai 1421, iar în actul de întărire din 1 iunie 1421, pe lângă titlurile sale enumerate mai sus, își arată filiația ([...] sfânt răposatul părintele meu, Mircea voievod [...]).

Domniile scurte sunt caracterizate prin lupte frecvente și violente cu vărul sau Dan al II-lea, în intervalul dintre acestea găsindu-și adăpost și sprijin peste Dunăre la otomani unde, de câte ori avea prilejul, revenea cu trupe noi în încercarea de a-și relua tronul. Ultima menționare a sa este din primăvara lui 1427, când Dan al II-lea revine cu armată din Transilvania reluând tronul și, probabil, ucigându-l.

Despre poreclă:

Referințe

Legături externe (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904 Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943 (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966 Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010

Vezi și Familia Basarabilor Lista domnilor Țării Românești

Categorie:Domni și domnitori ai Țării Românești Categorie:Români din secolul al XV-lea