250px|thumb|Răstignirea lui Iisus Hristos. Tablou de Giovanni Battista.
Învierea lui Iisus Hristos (Învierea Domnului) este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină - ortodoxă, catolică și protestantă. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos. La început, învierea ca doctrină nu a fost acceptată în Imperiul Roman cu excepția primilor creștini.
Învierea lui Iisus Hristos (Paștele) este cea mai mare sărbătoare Învierea lui Iisus in texte stravechi , 24 aprilie 2008, Revista Magazin, accesat la 3 septembrie 2013 a mai multor biserici printre care și Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică sau Biserica Reformată. Este sărbătorită în prima duminică de după prima Lună plină de după echinocțiul de primăvară și diferă de la un cult la altul datorită calendarului adoptat de o Biserică sau alta (calendarul gregorian sau calendarul iulian).
Mărturii Mărturii biblice
Conform lui Juan Garcés, curator la British Library, care a studiat Codex Sinaiticus, anumite paragrafe din învierea lui Iisus nu erau incluse în manuscrisele originale ale Bibliei. Garcés se referă la consensul științific în studiul Bibliei (textologia), afirmând că textele Bibliei s-au modificat de multe ori de când au fost scrise.Loc. cit., cf. Heyns Lecture Series: Misquoting Jesus: Scribes Who Altered Scripture and Readers Who May Never Know, by Bart D. Ehrman, MDiv, PhD. Anume, în Codex Sinaiticus lipsesc versetele , prin urmare Evanghelia după Marcu nu conține decât relatarea unui tânăr conform căruia Iisus ar fi înviat, dar nu-I descrie nici învierea, nici pe Hristos înviat. Numai versiunea neconformă cu originalul (inautentică) a Evangheliei după Marcu Îl descrie pe Hristos înviat, această descriere fiind rodul fanteziei copiștilor. (NIV) - citat: „[The earliest manuscripts and some other ancient witnesses do not have verses 9–20.]” Cf. istoricul NIV pentru acest pasaj. Prin urmare, versetele sunt versete apocrife.
Mărturii independente de Biblie
Flavius Josephus (cca. 37–cca. 100), un evreu și în același timp cetățean roman care a lucrat sub dinastia Flavienilor a scris Antichitatea Evreilor, cca. 93, care conține un pasaj intitulat Isus și Pilat, în care se descrie moartea și învierea lui Isus Hristos, fragment care conține pasajul următor: „Când Pilat (...) L-a condamnat pe Isus la moarte prin crucificare, cei ce L-au iubit pe El, nu au cedat [să Îl urmeze], căci El, li s-a arătat a treia zi după moarte, viu, exact cum au proorocit prorocii Vechiului Testament.”Iosif Antiquities 18.3.3 Fragmentul citat pare a fi însă un adaus (o interpolare în textul originalThe student of Christian theology is interested in the significance of the famous testimonium Flavianum, which was long accepted as evidence of the truth of Christian doctrine, the more cogent since it was furnished by an unbeliever, but which is now recognized by most scholars as a later interpolation in the Jewish Antiquities. - Propaganda and Censorship in the Transmission of Josephus, Eva Matthews Sanford, Transactions and Proceedings of the American Philological Association, Vol. 66 (1935), pp. 127-145, The Johns Hopkins University Press.), deoarece e puțin credibil că un evreu declarat fariseu și despre care Origen scrie că "nu credea că Iisus este Mesia" (Hristos)The main reasons for the prevailing opinion are that whereas Josephus declares himself a follower of the Pharisees (Life 12) and Origen says that Josephus did not believe Jesus the Messiah (Contra Celsum I.47; Commentary on Mt. VIII.17), […] - An Arabic Version of the Testimonium Flavianum and Its Implications by Shlomo Pines, Review by: Morton Smith, Journal of Biblical Literature, Vol. 91, No. 3 (Sep., 1972), pp. 441-442, Published by: The Society of Biblical Literature.OrigenCommentary on Matthew 10.17; Against Celsus 1.47., așa cum e cazul cu istoricul Flavius Josephus, ar fi putut crede că pretinsa înviere a lui Iisus confirmă pasaje din Vechiul Testament (pasaje care numai creștinii, nu și evreii, le interpretau a fi în legătură cu Iisus); dealtminteri e recunoscut faptul că scrierile lui Flavius Josephus au fost subiectul și altor intervenții creștine pe text.And finally, another fragment from Josephus that is cited by Origen and Eusebius, although missing from all known versions of this historian and seemingly a Christian interpolation, contains identical details and thus presents a Jewish-Christian parallel to the same views. - The Tomb of James, Brother of Jesus, as Locus Memoriae, Author(s): Yaron Z. Eliav, Source: The Harvard Theological Review, Vol. 97, No. 1 (Jan., 2004), pp. 33-59, Published by: Cambridge University Press on behalf of the Harvard Divinity School. Ca atare rămâne discutabil dacă un izvor istoric independent de Biblie și a cărui autenticitate este azi admisă, chiar confirmă ideea că Isus ar fi înviat. Din punct de vedere psihologic, unii argumentează că relatarea învierii se bazează pe halucinațiile Apostolilor produse de intensa lor tristețe datorată pierderii lui Iisus.From a psychological viewpoint, some argue that the resurrection is grounded in grief-induced hallucinations. Whatever the case, the death of Jesus has been the major focus by which millions have reflected upon their own death and sought relief when bereaved of those they love. - Jesus, Macmillan Encyclopedia of Death and Dying, Douglas J. Davies, Ed. Robert Kastenbaum. Vol. 1. New York: Macmillan Reference USA, 2002. p492-496.
Istoricitate
Istoricii de după Epoca Luminilor lucrează cu naturalism metodologic, de aceea ei nu pot niciodată confirma miracolele drept evenimente istorice reale (Flew 1966: 146; cf. Bradley 1874/1935; Ehrman 2003: 229).McGrew, Timothy, "Miracles", The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Winter 2015 Edition), Edward N. Zalta (ed.), http://plato.stanford.edu/entries/miracles/Flew, Antony, 1966, God and Philosophy, London: Hutchinson.Ehrman, Bart D., 2003, The New Testament: A Historical Introduction to the Early Christian Writings, 3rd ed., New York: Oxford University Press.Bradley, Francis Herbert, 1874, “The Presuppositions of Critical History,” in Collected Essays, vol. 1, Oxford, Clarendon Press, 1935.
Conform lui N.T. Wright, paradigma dominantă a istoricilor post-iluminiști este că învierea lui Isus a fost doar o experiență subiectivă.
Arătările lui Iisus după Înviere
Arătarea către Maria Magdalena (; ) Arătarea către femeile mironosițe (; ) 250px|thumb|„..Atunci Iisus le-a zis (minorosițelor): Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți fraților Mei ca să meargă în Galileea și acolo Mă vor vedea!”
Către apostolul Său, Simon Petru (; Cf. ) La doi ucenici in drum Său spre Emaus (; ) Apostolilor și unor ucenici la Ierusalim, în seara Învierii (; ) Apostolilor după opt zile, împreună cu Toma, la Ierusalim
La șapte Apostoli, în Provincia Galileea, lângă Marea Tiberiadei
Tuturor Apostolilor pe un munte din Galileea
Arătarea la mai mult de cincisute de ucenici (I Cor 15.6) și Arătarea către Apostolul Iacov (I Cor 15.7) Apostolilor, în ziua înălțării Domnului în Ceruri (; )
Vezi și Paști
Referințe
Legături externe
Motivul Invierii in afara crestinismului, 25 iunie 2010, Marc Ulieriu, Descoperă Învierea Domnului, 18 aprilie 2006, Revista Magazin Sarbatoarea Invierii cu familia regala, 9 aprilie 2004, Alexandru Nastase, Ana Maria Luca, Jurnalul Național Martorii Învierii Domnului, în „cărțile ascunse“ , 21 aprilie 2012, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina Altare închinate Învierii Domnului , 7 aprilie 2010, Alexandru Briciu, Ziarul Lumina Lumanarea de Inviere, 3 iulie 2012, Alina T., CrestinOrtodox.ro
Învierea Domnului în Artă Icoana Învierii. Istoria, sursele și tipologia reprezentării , 8 mai 2013, Monahia Atanasia Văetiși, Ziarul Lumina Penelul marilor pictori a zugrăvit Calvarul și Biruința , 4 mai 2013, Dan Cârlea, Ziarul Lumina
Categorie:Paști Categorie:Creștinism Categorie:Sărbători creștine Categorie:Învieri