Heinrich Wilhelm Matthäus Olbers (n. 11 octombrie 1758 - d. 2 martie 1840) a fost un astronom, medic și fizician german. A dezvoltat metoda de determinare a traiectoriei corpurilor cerești, a descoperit asteroizii 2 Pallas și 4 Vesta, precum și 6 comete și a formulat paradoxul care îi poartă numele.
Biografie S-a născut la Arbergen, lângă Bremen, fiind al optulea din cei 16 copii ai pastorului Johann Georg Olbers. În 1760 se mută cu familia la Bremen. Acolo urmează diverse școli, iar în 1777 începe studiul medicinei la Universitatea din Göttingen pe care îl încheie în 1780, teza de doctorat fiind o dizertație asupra ochiului uman.
Astronomie Încă de mic și-a manifestat aptitudinea pentru astronomie. La 10 ani era interesat de marea cometă vizibilă în acel an, 1769. Ca student, audiază diverse cursuri de astronomie. În 1779, în perioada efectuării stagiului medical, descoperă metoda determinării traiectoriei unei comete.Era vorba de o cometă vizibilă prin fereastra unui pacient. thumb|right|150px|Olbers la maturitate Deși era de profesie medic, dedică astronomiei întregul său timp liber. Cea mai mare parte a nopții o petrecea efectuând observații cerești mai ales asupra cometelor. În 1797, publică lucrarea Tratat asupra celei mai simple și comode metode de a calcula traiectoria unei cometeÎn original, Abhandlung über die leichteste und bequemste Methode, die Bahn eines Cometen zu berechnen., reeditată în 1847 și 1864. Metoda de calcul descrisă aici este și astăzi utilizabilă.
În 1800, la inițiativa astronomului Franz Xaver von Zach, a luat ființă Societatea Astronomică (Die Astronomische Gesellschaft), al cărei prim președinte a fost Johann Hieronymus Schröter. Observatorul astronomic al acesteia era unul dintre cele mai înzestrate din lume din acea perioadă. Printre alți membri fondatori s-au enumerat: Olbers, Karl Ludwig Harding, Ferdinand Adolf von Ende și Johann Gildemeister.
Obiectivul principal al Societății Astronomice îl constituia observarea și studiul corpurilor cerești încă necunoscute, mai ales acele presupuse planete mici (de fapt asteroizi) existente între Marte și Jupiter.
Olbers descoperă asteroizii: PallasA cărui orbită a fost studiată ulterior de matematicianul german Carl Friedrich Gauss. (28 martie 1802) și Vesta (29 martie 1807).Au mai fost descoperiți: Ceres (de către Giuseppe Piazzi pe 1 ianuarie 1801) și Juno (Karl Ludwig Harding pe 1 septembrie 1804).
Apreciere și recunoaștere
Note
Bibliografie Teodorescu, Nicolae; Chiș, Gheorghe - Cerul, o taină descifrată, Editura Albatros, București, 1982 Scurtu, V. Virgil - În căutarea aștrilor, Editura Albatros, București, 1986 Cunningham, C.J. (2006) - The Origin of the Asteroids: Olbers versus Regner, Star Lab Press. ISBN 0-9708162-5-1.
Vezi și Paradoxul lui Olbers
Legături externe Olbers la Britannica
Categorie:Nașteri în 1758 Categorie:Decese în 1840 Categorie:Astronomi germani Categorie:Descoperitori de asteroizi Categorie:Descoperitori de comete Categorie:Membri ai Academiei Leopoldine Categorie:Membri ai Academiei Regale Neerlandeze de Arte și Științe Categorie:Eponime ale craterelor de pe Lună Categorie:Eponime ale asteroizilor