Eugenie Hacman (n. 1793, satul Vaslăuți, Bucovina, Imperiul Austriac — d. 31 martie / 12 aprilie 1873, Viena) a fost un cleric ortodox român, episcop al Bucovinei (1835–1873) și apoi arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației (ianuarie – martie 1873). A îndeplinit de asemenea și funcții politice, fiind ales mareșal al Ducatului Bucovinei și în Senatul Imperial, precum și adevărat consilier secret imperial. A fost unchiul lui Maximilian Hacman, rector al Universității din Cernăuți în perioada Regatului României.https://muzeulbucovinei.ro/portal-mnb/uploads/2025/12/anuarul-muzeului-national-al-bucovinei-1.pdf thumb|Mitropolia ortodoxă și fosta reședință a arhiepiscopului din Cernăuți, a cărei construcție a început în timpul mitropolitului Eugenie Hacman.
Pe 11 mai 2026, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Ucrainei l-a canonizat, cu titulatura de Sfântul Eugenie al Bucovinei.
Biografie thumb|Arhiepiscopul Eugenie Hacman
Eugenie (sau Evghenie) Hacman s-a născut în anul 1793, în satul Vaslăuți ținutul Cernăuți, într-o familie de țărani români originară din părțile Hotinului. Numele său este moștenit de la un strămoș, care a fost hatman. Devenit patronimic, a fost schimbat, în Bucovina, în Hackman sau Hacman. Prenumele său dat la naștere a fost Iftimie, prenume întâlnit mai curând la români decât la celelalte popoare din regiune. Conform surselor ucrainene, însă, numele său de familie la naștere era, de fapt, Goreak sau Horeak. După absolvirea studiilor secundare, a urmat cursurile Școlii clericale din Cernăuți și apoi pe cele ale Facultății de Teologie Romano-Catolică a Universității din Viena, pe care le-a absolvit în 1823. În perioada studenției, i-a predat limba română prințului Ferdinand al Austriei.https://chernivtsi-sob.church.ua/istoriya/
După absolvirea facultății, a fost tuns în monahism în anul 1823, fiind hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah, la Mănăstirea Dragomirna. Având studii înalte, este numit catihet (profesor de religie) la Școala trivială, apoi profesor pentru studiul biblic la Institutul Teologic din Cernăuți (1827-1835).
În anul 1835, după ce Ferdinand a devenit împăratul Austriei, Eugenie Hacman a fost numit de împărat și apoi hirotonit episcop ortodox al Bucovinei. În perioada păstoririi sale, a militat pentru dezvoltarea învățământului primar și a școlilor confesionale. A introdus din proprie inițiativă limba română ca limbă de învățământ în locul latinei la Institutul Teologic din Cernăuți, dar s-a opus introducerii alfabetului latin. În anul 1837 a obținut aprobarea de reînființare a unor școli primare românești, iar în 1848 a înființat o Școală normală la Cernăuți, cu limba de predare română, dar în 1869 acestea devin școli de stat cu limba de predare germană. În anul 1860 s-a înființat un liceu la Suceava.
În afară de susținerea învățământului în limba română, episcopul Eugenie Hacman a contribuit la dezvoltarea eparhiei bucovinene. El a sprijinit construirea de noi biserici, în perioada păstoririi sale fiind construite Catedrala Pogorârea Sfântului Duh din Cernăuți (1844-1864) și Palatul mitropolitan din Cernăuți (1864-1882). Ca deputat în parlamentul de la Viena, Hacman a militat activ pentru deschiderea unei Universități la Cernăuți. El le-a promis autorităților austriece că Facultatea de Teologie va fi finanțată din Fondul Bisericesc al Bucovinei, din care va mai fi finanțată și construcția și funcționarea căminelor întregii Universități (atât pentru studenții de la teologie, cât și pentru cei de la facultățile laice). Deoarece a condus autoritar eparhia, favorizând introducerea limbii germane în administrația eparhială și pe ruteni în dauna românilor, episcopul și-a pierdut atașamentul unei părți din cler. Această atitudine a sa a afectat, de multe ori, în interesele românilor din Bucovina. Pentru a avea sprijinul rutenilor, el a sprijinit organizația culturală a acestora, Ruska Besida (în ), apărută la inițiativa sa, ca o reacția la Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. Episcopul Eugenie a făcut constant donații pentru oamenii nevoiași din Bucovina.
În ciuda realizărilor sale importante, modul autoritar, chiar despotic de a-și conduce eparhia l-a făcut pe Eugenie Hacman o figură controversată în epocă.https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Moldaviae-Meridionalis/37_Acta-Moldaviae-Meridionalis_XXXVII-2016_090.pdf În timpul revoluției din 1848, mai mulți preoți bucovineni, conduși de Ioan Calinciuc și Teoctist Blajevici, au încercat chiar să îl schimbe pe Eugenie Hacman de la conducerea Episcopiei, acuzându-l de despotism, de simonie și că aduce femei în reședința eparhială.https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Revista-arhivelor/dl.asp?filename=004_Revista-arhivelor_IV_2_1941_314-334.pdf El nu voia să le permită mirenilor să participe la problemele administrative eparhiale, susținând că ar fi "împotriva canoanelor ortodoxe". Tot Eugenie Hacman a răspândit zvonuri conform cărora preoții români ar avea simpatii pentru Carol de Hohenzollern și că ar aștepta o invazie a Bucovinei din Principatele Unite Române.https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Moldaviae-Meridionalis/37_Acta-Moldaviae-Meridionalis_XXXVII-2016_090.pdf El a mai interzis preoților să meargă la teatrul românesc și i-a criticat pe cei care "tulbură și amăgesc poporul prin nesocotite idealuri naționale".https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Moldaviae-Meridionalis/37_Acta-Moldaviae-Meridionalis_XXXVII-2016_090.pdf Decizia sa de a favoriza slujbele în limba ruteanăhttps://biblioteca-digitala.ro/reviste/carte/Institutul-Bucovina/OLARU_Miscarea-nationala-romanilor-Bucovina-XIX-XX_2002.pdf la Catedrala mitropolitană din Cernăuți a dus la proteste și demonstrații ale românilor în 1866 și 1867.https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Moldaviae-Meridionalis/37_Acta-Moldaviae-Meridionalis_XXXVII-2016_090.pdf În timpul mișcărilor de separare a Bucovinei de Regatul Galiției și Lodomeriei din 1848, Eugenie Hacman s-a aflat printre semnatarii memoriului autonomist (redactat de frații Hurmuzachi și înaintat de Iordachi Wassilko de Serecki). El a susținut această mișcare deoarece dorea scoaterea învățământului bucovinean de sub supravegherea consistorului romano-catolic din Lemberg și trecerea acestuia sub supravegherea consistorului ortodox din Cernăuți. Ulterior, când liderii români bucovineni au propus unirea Bucovinei cu Marele Principat al Transilvaniei, pentru a se forma un mare principat românesc în cadrul Monarhiei Habsburgice, Hacman s-a opus public și vehement. Din aceste motive, el a fost poreclit de populația română drept Eugenie Schismatul.
George Sion a scris următoarele despre atmosfera din Seminarul Teologic din Cernăuți, în perioada conducerii lui Eugenie Hacman:
În 1863, a fost ales președinte al Reuniunii Române pentru Leptură. Totuși, nu s-a implicat activ în Reuniune, liderul de facto fiind vicepreședintele Reuniunii, Gheorghe de Hurmuzachi.https://bibliotecacernauti.com/images/carte_pdf/Carti_si_reviste_SB/Mesager-bucovinean--2009-2013-nr.-1-20-Societatea-pentru-Cultura-i-Literatura-Romn-n-Bucovina---150-ani.pdf
De altfel, Eugenie Hacman a fost mai bine privit în rândul rutenilor decât în rândul românilor. În ziarul ucrainean Slov, publicat la Liov, este prezentat astfel, în numărul 94 din 1864:
Un alt moment controversat al activității sale reprezintă implicarea sa în strângerea de fonduri pentru construirea Catedralei din Sibiu. Deși inițial a promis că se va implica, el a strâns o sumă modestă, și anume 94 de florini și 33 de creițari. Andrei Șaguna a considerat jignitoare această sumă, având în vedere bogăția eparhiei din Bucovina, care administra Fondul Bisericesc al Bucovinei. Suma a venit din donații de la studenții seminariști și de la un protosinghel pe nume Iliuț. Șaguna i-a trimis o scrisoare episcopului Hacman în care i-a zis următoarele:
Șaguna nu a primit răspuns la această scrisoare.
Mitropolit al Bucovinei și Dalmației Deși românii din Imperiul Austro-Ungar doreau înființarea unei singure mitropolii pentru toți românii ortodocși din imperiu, episcopul Eugenie Hacman s-a opus revendicărilor naționale românești, luptând cu disperare pentru înființarea unei Mitropolii a Bucovinei și visând să ajungă în scaunul de mitropolit. În anul 1861 clerul din Bucovina a decretat ridicarea episcopiei la rang de mitropolie.
Totuși, fruntașii bucovineni (printre care și Eudoxiu Hurmuzachi) au făcut parte din delegația românilor din toate eparhiile române de pe teritoriul Austro-Ungariei venită în anul 1862 cu o petiție în fața împăratului. Ca urmare a acestui demers, împăratul Franz Iosif I și-a dat acordul pentru înființarea unei mitropolii greco-ortodoxă, independentă de cea sârbească. Episcopul Ardealului, Andrei Șaguna, a cerut încorporarea în viitoarea mitropolie și a românilor din Bucovina, în ciuda opoziției episcopului Hacman, care dorea separarea. Demersul lui Șaguna a fost susținut și de sufraganul său, Procopie Ivașcovici.
În replică, Episcopul Eugenie Hacman a declarat:
Opoziția lui Hacman a venit, în principal, din motive organizatorice. Șaguna a propus o implicare fermă a laicilor în viața bisericească bucovineană, iar Hacman s-a opus vehement. Hacman a declarat că "e datoria păstorului (episcopului) să îi conducă pe cei păstoriți (laicii). Cei păstoriți, oricât de bine-credincioși sunt, nu sunt păstori".
La data de 12/24 decembrie 1864 Curtea Imperială de la Viena a decretat înființarea Mitropoliei Ortodoxe din Transilvania și Ungaria, cu sediul la Sibiu, dar fără Eparhia Bucovinei.
La data de 23 ianuarie 1873 Episcopia Bucovinei a fost ridicată la rangul de mitropolie, încorporând și două episcopii slave din Dalmația, iar episcopul Eugenie a fost numit arhiepiscop de Cernăuți și mitropolit al Bucovinei și Dalmației. Totuși, el nu și-a văzut visul împlinit, deoarece a murit subit la Viena la data de 31 martie / 12 aprilie 1873, neapucând să fie instalat în scaunul mitropolitan. Conform martorilor, ultimele sale cuvinte au fost de grijă vizavi de enoriașii săi și de oamenii săraci. Trupul său neînsuflețit a fost adus în Bucovina, fiind înmormântat în Catedrala Mitropolitană din Cernăuți, ctitorită de el. Printre numeroșii participanți la înmormântarea sa s-au numărat ministrul austro-ungar de interne, Josef Anton Lasser Freiherr von Zollheim, ministrul Educației și Culturii, Karl Ritter von Stremayr, și ministrul Comerțului, Anton Freiherr von Banhans. La înmormântare, profesorii de teologie și asesorii consistorali au refuzat să țină cuvântări funebre. A lăsat moștenire fonduri pentru construirea unui azil de bătrâni în Cernăuți și a unei biserici parohiale în satul său natal.
Hacman a fost și primul mareșal al Ducatului Bucovinei de la 1862 la 1864. Succesorul său în această funcție a fost Eudoxiu Hurmuzachi. Episcopul a fost purtător al Crucii de Comandor al Ordinului Franz Joseph și cetățean de onoare al orașelor Cernăuți și Siret. După el a fost denumită o stradă pe timpul monarhiei austriece: „Bischof-Hakman-Gasse“ în capitala Bucovinei.
Datorită atitudinii sale pro-rutene, este prezentat în istoriografia oficială ucraineană ca fiind ucrainean de origine.http://kyiv-pravosl.info/2022/06/14/vshanuvannya-mytropolyta-evhena-hakmana-istoriya-nezakinchenoji-kanonizatsiji/#more-8668 De altfel, inclusiv necrologul său din ziarul Albina a fost unul dur:
Presupusa sa origine ucraineană este contestată de istoricii români, care susțin că era un "român sadea".
Canonizare thumb|Placă memorială cu Mitropolitul Eugenie Hacman la Cernăuți, realizată de Artemii Prîseajniuk La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, s-a încercat, de mai multe ori, canonizarea Mitropolitului Eugenie Hacman.http://kyiv-pravosl.info/2022/06/14/vshanuvannya-mytropolyta-evhena-hakmana-istoriya-nezakinchenoji-kanonizatsiji/#more-8668