Eugen Barbu () a fost un scriitor, jurnalist, scenarist, pamfletar, polemist și politician român, director de reviste, membru corespondent al Academiei Române și laureat al premiului Herder. A devenit un personaj controversat datorită legăturilor sale cu regimul comunist, acuzațiilor de plagiat în unele opere literare și implicării în campaniile de propagandă naționalistă, xenofobă și antisemită.
Biografie Fiul scriitorului și jurnalistului Nicolae Crevedia, Eugen Barbu a terminat Facultatea de Litere a Universității București în 1947, după ce o perioadă de timp studiase dreptul la aceeași Universitate. Unii cercetători afirmăEcaterina Taralunga,Enciclopedia identității românești, București,EdituraLitera, 2011 că, anterior, ar fi absolvit și școala de jandarmi. După perioada studiilor a lucrat ca jurnalist pentru presa de stânga,Călin fiind parte a aparatului de cenzură comunist.Grigurcu; Ioanid
Eugen Barbu a fost corector la Întreprinderea poligrafică (1950) și revizor la Casa Scânteii (1953). În 1963, Eugen Barbu a fost numit la conducerea revistei Luceafărul, timp în care au fost atacați în revistă mai toți scriitorii buni de atunci. Acționând oarecum în contrasens cu spiritul momentului, care era acela al unei relative liberalizări, Barbu a fost înlocuit la conducerea revistei, în 1968, cu Ștefan Bănulescu. Înființează cenaclul Nicolae Labiș (1963), în care au debutat majoritatea poeților generației 60.
În 1969, Eugen Barbu a fost ales membru supleant al CC al PCR. În anul 1974, după obținerea premiului Herder, l-a desemnat bursier la Viena pe Corneliu Vadim Tudor. În 1975, Eugen Barbu a devenit deputat în Marea Adunare Națională. Din 1970 până în 1989, Eugen Barbu a condus revista Săptămîna. A fost membru corespondent al Academiei RSR (1974).
Se implică în atacuri verbale – deseori pe un ton calificat de Vladimir Tismăneanu drept „obscen”Tismăneanu, p.225 – împotriva intelectualilor ce au fugit din România comunistă și a scriitorilor ce erau critici față de regimul comunist.Ioanid
A fondat și condus revista România Mare. A înființat, alături de Corneliu Vadim Tudor, partidul cu același nume, de doctrină naționalistă, pe care l-a reprezentat în Parlamentul României în legislatura 1992-1996. După decesul său din 1993, Eugen Barbu a fost înlocuit de către deputatul Ion Duțu.
A fost căsătorit cu actrița Marga Barbu.
Opera literară Debutează cu pseudonimul Eugen Rabe și Eugen Baraba la revistele Epigrama, Gluma, Păcală, Veselia (1941-1945). Debut propriu-zis: ziarul Fapta, condus de Mircea Damian, cu un pamflet (1946). A debutat cu volumul de nuvele „Munca de jos” (publicată mai întâi în Viața Românească, și apoi republicată la Editura Tineretului sub titlul Gloaba). A scris apoi romanele Groapa, Șoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Princepele (foarte disputat, ca fiind plagiat, volum ce a fost însoțit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de șantier al creației), Ianus (publicat postum). A fost laureat al premiului Herder. A primit Premiul Ion Creangă al Academiei Române (1969) și Premiul Uniunii Scriitorilor (1975).
Traduce sau stilizează traduceri brute din Panait Istrati (cu care se consideră congener), Dostoievski, Thomas Mann, Faulkner.
A lăsat și un Jurnal.
A fost căsătorit cu actrița Marga Barbu pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin Piersic.
A fost implicat în două scandaluri de plagiat: Principele (1969) și Incognito III (1978).
Distincții Ordinul Muncii clasa a III-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 190. Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a (10 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500 din 10 august 1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 18, 9 decembrie 1964, p. 155. Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa a II-a (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, [...] pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 157 din 4 mai 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 96, Partea I, vineri 6 august 1971, p. 633. Ordinul „23 August” clasa a II-a (20 august 1984) „pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă”Decretul prezidențial nr. 165 din 20 august 1984 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul XX, nr. 67, Partea I, miercuri 22 august 1984, p. 3.
Opere publicate Nuvele și povestiri Gloaba, 1955; Tripleta de aur, 1956; Oaie și ai săi, 1958; Patru condamnați la moarte, 1959; Tereza, 1961; Prânzul de duminică, 1962; Vânzarea de frate, 1968; Martiriul Sfântului Sebastian, 1969; Miresele, 1975;
Romane Balonul e rotund, 1956; Unsprezece, 1956; Groapa, 1957; Șoseaua Nordului, 1959; Facerea lumii, 1964; Principele, 1969; Incognito I-IV, 1975 -1980; (incognito) Săptămâna nebunilor, 1981; Ianus, 1993;
Reportaje
Pe-un picior de plai, 1957; Cât în 7 zile, 1960; Cu o torță alergând în fața nopții, 1972;
Memorialistică, eseuri, critică, proiecte literare
Jurnal, 1966; Măștile lui Goethe, 1967; Foamea de spațiu, 1969; Jurnal în China, 1970; Caietele Princepelui I-VI, (1972-1981); O istorie polemică și antologică a literaturii române, 1976;
Teatru (listă incompletă) Piesele sunt adunate în volumul Teatru Să nu-ți faci prăvălie cu scară, 1959; Labyrintul, 1967
Versuri Osânda soarelui, 1968;
Scenarii de film Scrie scenarii de film din seria Haiducilor, dar și altele, bazate pe opere literare proprii, dar și ale altora. Haiducii (1966) - împreună cu Nicolae Paul Mihail și Mihai Opriș Răpirea fecioarelor (1968) - împreună cu Mihai Opriș și Dinu Cocea Răzbunarea haiducilor (1968) - împreună cu Mihai Opriș și Dinu Cocea Haiducii lui Șaptecai (1971) - împreună cu Mihai Opriș Zestrea domniței Ralu (1971) - împreună cu Mihai Opriș Facerea lumii (1971) Săptămîna nebunilor (1971) - împreună cu Mihai Opriș și Dinu Cocea Tatăl risipitor (1974) Bietul Ioanide (1980) Drumul oaselor (1980) - împreună cu Nicolae Paul Mihail Trandafirul galben (1982) - împreună cu Nicolae Paul Mihail Misterele Bucureștilor (1983) - împreună cu Nicolae Paul Mihail Masca de argint (1985) - împreună cu Nicolae Paul Mihail Colierul de turcoaze (1986) - împreună cu Nicolae Paul Mihail Totul se plătește (1987) - împreună cu Nicolae Paul Mihail
Traduceri Thomas Mann, Doctor Faustus, împreună cu Andrei Ion Deleanu William Faulkner, Orașul William Faulkner, Casa cu coloane J.B. Priestley, Fundătura îngerilor, împreună cu Andrei Ion Deleanu
Eugen Barbu, critic de artă
Panait Istrati Readuce în literatura română opera lui Panait Istrati.
Eugen Barbu despre Sabin Bălașa Articolul Teatrul Național, în ziarul România Liberă, 1 octombrie 1970 Articolul Un premiu, în ziarul România Liberă, 22 aprilie 1971 Articolul Culturale, în ziarul România Liberă, 3 februarie 1972 Articolul Tot ce pictează înseamnă Mit, în ziarul Scânteia tineretului, 28 noiembrie 1982
Citate „... odată terminată o carte, ea devine un glonț scăpat din pușcă, nu-l mai poți întoarce.”
Note
Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B Eugen Barbu de Alex. Ștefănescu , România literară, Numărul 33 / 2002 Eugen Barbu (II), de Alex. Ștefănescu , România literară, Numărul 34 / 2002 Eugen Barbu a fost exclus din Uniunea Scriitorilor , 29 septembrie 2010, Jurnalul Național
Categorie:Nașteri în 1924 Categorie:Nașteri pe 20 februarie Categorie:Decese în 1993 Categorie:Decese pe 7 septembrie Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Bucureșteni Categorie:Comuniști români Categorie:Decese în București Categorie:Deputați români 1992-1996 Categorie:Directori de reviste români Categorie:Editori de reviste români Categorie:Înmormântări în Cimitirul Bellu Categorie:Jurnaliști români Categorie:Laureați ai premiului Herder Categorie:Membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român Categorie:Membri ai Partidului România Mare Categorie:Pamfletari români Categorie:Politicieni români Categorie:Prozatori români Categorie:Publiciști români Categorie:Romancieri români Categorie:Scenariști români Categorie:Scriitori din București Categorie:Suprarealiști români Categorie:Traducători din engleză în română Categorie:Traducători din germană în română Categorie:Traducători români Categorie:Realism socialist