Sierra Madre, California

Sierra Madre (spaniolă pentru „lanț muntos matern”) este un oraș din Comitatul Los Angeles, California, cu o populație de 11.268 de locuitori la recensământul din 2020. Orașul se află în poalele Văii San Gabriel, sub marginea sudică a Pădurii Naționale Angeles. Pasadena și Altadena se află la vest, iar Arcadia la sud și est. Sierra Madre este cunoscut drept „Orașul Wisteria”, iar pe sigiliul orașului este desenată acum celebra viță de 150 de metri. Mai este numit și „Satul Poalelor Muntelui” și a fost desemnat Oraș All-America în 2007.Site-ul oficial al orașului Sierra Madre:

Istorie

Istoria timpurie În jurul anului 500 e.n., indienii Tongva,Gabrieleno/Tongva din San Gabriel populația nativă, au migrat din zona Mojave către ceea ce avea să devină Comitatul Los Angeles (inclusiv Valea San Gabriel). Numele lor înseamnă „Oamenii Pământului”. Limba lor principală era uto-aztecă shoshoneană. În secolul al XVI-lea existau aproximativ 25 de sate Tongva, cu o populație de circa 400 de oameni. Până în 1769, primii coloniști spanioli au ajuns în regiune, găsind aproximativ 5.000 de tongva trăind în 31 de sate. Sierra Madre a fost locul unei așezări numite Sonayna. Doi ani mai târziu, a fost întemeiată Misiunea San Gabriel Arcángel, în actualul Montebello. Misiunea a fost mutată ulterior la San Gabriel din cauza inundațiilor severe provocate de râul Rio Hondo, care le-au distrus recoltele. Locul original al misiunii este marcat acum de un Reper Istoric al Californiei. Indienii Tongva au fost integrați în cultura misiunii, iar tribul a fost redenumit de spanioli indienii Gabrielino. Prima potecă spre Mount Wilson a fost croită de indienii Gabrielino, care o foloseau pentru a coborî cherestea din munți în vederea construirii Misiunii San Gabriel, în 1771.

Folosind muncitori mexicani și chinezi, Benjamin „Don Benito” Wilson a extins poteca Mount Wilson în 1864. Nathaniel Carter a cumpărat în 1881 cei 1.103 acri (4,46 km²) care alcătuiesc Sierra Madre: 845 de acri (3,42 km²) de la „Lucky Baldwin”, 108 acri (0,43 km²) de la compania Southern Pacific Railroad și 150 de acri (0,61 km²) de la John Richardson (1811 – 9 august 1884). În 1888 a fost construită gara feroviară Santa Anita. La 2 februarie 1907 a avut loc primul scrutin municipal, iar 96 de cetățeni au votat cu 71 la 25 pentru încorporarea oficială a orașului Sierra Madre; populația era de aproximativ 500 de locuitori. În februarie 1907, la optsprezece zile după alegeri, Sierra Madre a devenit oraș încorporat al Californiei. Charles Worthington Jones a fost primul primar.

Noul secol Sierra Madre este legat istoric de vechile stațiuni montane din Munții și Valea San Gabriel. Hotelul Sierra Madre Villa a fost una dintre stațiunile de vară pioniere care au populat Valea San Gabriel la sfârșitul secolului al XIX-lea. Municipalitatea a administrat și întreținut, de asemenea, hanul emblematic „Lizzie's Trail”, aflat la capătul vechii poteci Mount Wilson.

Harvard College a înființat primul Observator Mount Wilson în 1889. Instalarea telescopului Harvard în 1889, care a adus propriile dificultăți legate de transportul instrumentului pe vechea potecă Wilson, a stârnit interesul pentru un drum spre Mt. Wilson, ceva mai mult decât o simplă potecă. Telescopul Harvard a fost înlăturat, iar în iulie noul drum cu taxă a fost deschis oficial publicului. Taxa a fost stabilită de Consiliul de Supraveghere al Comitatului Los Angeles la 25 de cenți pentru drumeți și 50 de cenți pentru călăreți. Noul drum a fost numit „Noua Potecă Mt. Wilson” și era, la vremea respectivă, mai popular decât vechea potecă Sierra Madre. Traficul pietonal și cu animale de povară a devenit atât de intens încât, în iunie 1893, poteca a fost lărgită la 6 picioare (1,8 m).

În 1908 a avut loc prima Cursă a Potecii Mt. Wilson. Această competiție anuală a fost întreruptă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și reluată în 1966. A 102-a aniversare a primei ediții a Cursei Potecii Mount Wilson și a 44-a cursă anuală a avut loc în mai 2010. Din cauza ploilor, alunecărilor de teren, copacilor căzuți, eroziunii solului și prăbușirilor de stânci, traseul monitorizat regulat se schimbă aproape în fiecare an, iar timpii de alergare nu sunt înregistrați oficial. Traseul de 8,6 mile (13,8 km) începe și se termină pe asfalt, dar cea mai mare parte a cursei se desfășoară pe o potecă de pământ de aproximativ 3 picioare (0,9 m) lățime, iar poteca Mt. Wilson are ocazional denivelări abrupte de sute de picioare. Din cauza îngustimii și abruptului potecii, cursa este limitată la 300 de alergători și 300 de alergătoare. Traseul câștigă altitudine până la peste 2.100 de picioare (640 m); la 4,3 mile (6,9 km) de start se află Orchard Camp, punctul de întoarcere. Trupe de cercetași urcă pentru a asigura apă în două puncte, la 2,3 mile (3,7 km) și la punctul de întoarcere Orchard Camp.

La un an după încorporarea orașului, familii catolice l-au contactat pe un preot din Chicago, părintele M. W. Barth, care se mutase în vest din motive de sănătate, pentru a-l ruga să oficieze slujba pentru ei. Construcția primei, foarte mici, biserici a parohiei Sfânta Rita, fondată de Barth în 1908, a fost finalizată în 1910. În 1922 s-a deschis școala parohială catolică Sfânta Rita. În primii 100 de ani ai parohiei Sfânta Rita s-au înregistrat 4.075 de botezuri, 3.590 de confirmări, 1.334 de căsătorii și 1.469 de funeralii. Grupul de familii care a început cu Barth în 1908 a crescut la peste 1.200 de gospodării catolice în prezent, într-un oraș a cărui populație este acum de aproximativ 10.917 locuitori.

În 1914, după o îndelungată bătălie juridică, orașul a obținut titlul de proprietate asupra tuturor drepturilor de apă, terenurilor și sistemelor de distribuție ale Moșiei Baldwin și ale Companiei de Apă Sierra Madre.

În 1917 a fost înființată în Sierra Madre compania E. Waldo Ward & Son, o companie artizanală de conserve și produse alimentare de specialitate care funcționează și astăzi, condusă de descendenții lui E. Waldo Ward.

Anii 1920 și 1930 În 1921, un incendiu dezastruos la o brutărie de la intersecția Windsor Lane cu Montecito Court a determinat organizarea oficială a Departamentului de Pompieri Voluntari Sierra Madre. Sierra Madre a avut ultimul departament de pompieri voluntar rămas din zona metropolitană a Los Angeles-ului înainte de a trece la un departament plătit în 2017.

La 1 ianuarie 1922 a fost sfințit Bethany Temple. Această biserică istorică, cu cupolă din piatră de râu, a fost proiectată și construită de aproape nevăzătorul Louis D. Corneulle. Noua clădire a Bisericii Congregaționale a fost finalizată pe Sierra Madre Ave; clădirea în stil romanic a fost proiectată de firma Marsh, Smith & Powell. În iulie 1927 a fost înființat Clubul Kiwanis Sierra Madre. La 21 aprilie 1931 a avut loc prima întâlnire a Societății Istorice Sierra Madre, coincizând cu sărbătorirea a 50 de ani de la fondarea orașului. În 1936, o ordonanță municipală a schimbat oficial numele Central Avenue în Sierra Madre Blvd. În martie 1938, o furtună dezastruoasă și inundația rezultată au distrus multe stațiuni din munții din apropiere, ravagiind și cabana (John) Muir Lodge din Big Santa Anita Canyon, deasupra orașului Sierra Madre. Astăzi nu a mai rămas nicio urmă din ea. În 1940, orașul a cumpărat 760 de acri (3,08 km²) de teren în Munții San Gabriel, lângă Orchard Camp, pentru a preveni contaminarea sursei de apă.

În anii 1930 a avut loc un eveniment Wisteria de șase săptămâni. Mulțimile care au călătorit pentru a vedea vița uriașă de Wisteria au fost estimate la peste 100.000 de persoane. Cu atâția vizitatori, au fost introduse „Vagoane Roșii” suplimentare pe ruta Pacific Electric spre Sierra Madre.

Anii 1940 La 14 mai 1942, populația japoneză din Sierra Madre a fost obligată să plece spre centrul de detenție din Tulare, California. În acest deceniu au fost înființate Clubul Civic Sierra Madre și Clubul Lions Sierra Madre. Tot atunci s-a deschis și Grădinița Comunitară Sierra Madre. În mai 1947 a avut loc prima Paradă a Zilelor Pionierilor. Cea mai mare cantitate de zăpadă înregistrată vreodată în Sierra Madre a căzut în 1949, acoperind orașul cu 3 până la 4 inchi (7,6–10 cm) de zăpadă peste noapte.

În 1948, Curtea Supremă a Statelor Unite, în cazul Shelley v. Kraemer, a pus capăt clauzelor restrictive rasiale care împiedicau persoanele de culoare să dețină locuințe în Sierra Madre și în unele orașe vecine. Totuși, modelele de segregare rezidențială deja instituite au persistat până în 1968, când agenții imobiliari au început să arate în mod obișnuit locuințe persoanelor de culoare.

Mijlocul secolului La 6 octombrie 1950, ultimul tren Pacific Electric a plecat din Sierra Madre. În 1951, Echipa de Căutare și Salvare Sierra Madre a fost înființată de Larry Shepherd și Fred LaLone. Sierra Madre s-a alăturat Districtului Școlar Unificat Pasadena în 1961. În 1967, Prințesa Margaret a vizitat British Home din Sierra Madre. Comitetul pentru Patrimoniu Cultural a fost înființat în 1969 de Consiliul Local Sierra Madre, cu scopul de „a defini reperele culturale și estetice de pe teritoriul orașului Sierra Madre și de a recomanda modul în care astfel de repere pot fi conservate.” În 1969, orașul a cumpărat clădirea Women's Clubhouse, pentru a fi demolată și a deveni locul unei noi clădiri a Primăriei.

Zona Sălbatică Istorică Sierra Madre a fost înființată prin declarația Consiliului Local la 24 ianuarie 1967. La inaugurarea sa, din 27 ianuarie 1968, Sierra Madre a devenit primul oraș din sudul Californiei care deținea o rezervație sălbatică. Consiliul Local Sierra Madre a adăugat poteca Mt. Wilson la Registrul Reperelor Istorice și Culturale Sierra Madre la 12 octombrie 1993.

Anii 1970 În ianuarie 1971 a fost înființat Consiliul de Acțiune pentru Mediu Sierra Madre. În 1974 a fost inaugurat Turnul Clopotelor din Kersting Court; acesta adăpostește clopotul original al școlii din 1885. În 1976 a fost publicată lucrarea Sierra Madre Vistas de către Societatea de Conservare Istorică Sierra Madre. La 19 martie 1976, capsula timpului dedicată Bicentenarului a fost îngropată sub catargul noii Facilități de Pompieri și Poliție, inaugurată apoi în mai. Noua clădire a Primăriei a fost inaugurată pe Sierra Madre Boulevard în 1977.

Anii 1980 și 1990 În 1981, Sierra Madre a sărbătorit centenarul înființării sale, cu o Curte Regală și un bal aniversar, o cină specială a Societății Istorice și plimbări cu un vagon roșu Pacific Electric adus înapoi în oraș de weekendul Zilei Independenței.

Istoria recentă În 2003 a avut loc ceremonia de punere a pietrei de temelie pentru Proiectul de Locuințe pentru Seniori de pe Esperanza Avenue. Proiectul de locuințe accesibile include 46 de unități proiectate de PBWS Architects și dezvoltate de Foundation for Quality Housing. Tot în acel an, Zidul Foto al Veteranilor, inițiativă condusă de John Grijalva, a fost inaugurat în Memorial Park. În 2007, Sierra Madre a sărbătorit centenarul încorporării sale ca oraș al Californiei. Sierra Madre a câștigat, de asemenea, Premiul All-America City, acordat de National Civic League. În același an a fost inaugurat tunul renovat din Primul Război Mondial din Memorial Park.

În martie 2008 a fost inaugurată Zona de Recreere Milton & Harriet Goldberg, primul parc de acest fel al orașului în ultimii peste 30 de ani. În 2009, Societatea de Conservare Istorică Sierra Madre a publicat cartea Southern California Story: Seeking the Better Life in Sierra Madre, scrisă de Michele Zack.

În 2023, orașul a solicitat Departamentului de Pescuit și Faună Sălbatică al Californiei să își schimbe abordarea privind gestionarea urșilor din oraș.

Geografie Conform Biroului de Recensământ al Statelor Unite, orașul are o suprafață totală de 3,0 mile pătrate (7,7 km²), din care 7,7 km² este uscat, iar 0,15% este apă.