Marcel Granet () a fost un sinolog francez, specialist în China antică.
Fost elev al École normale supérieure, a fost profesor la École pratique des hautes études și, începând din 1925, la Școala Națională de Limbi Orientale Vii. A co-fondat în 1921 Institutul de Înalte Studii Chineze.
Elev al lui Émile Durkheim și al lui Édouard Chavannes, este primul din Franța care a aplicat metodele sociologiei la studiul Chinei antice.
Biografie După studii secundare la Aix-en-Provence și apoi la Liceul Louis-le-Grand din Paris, a intrat la École normale. Această instituție fiind reunită cu Sorbona în anul precedent, a avut ocazia să urmeze cursul pe care Durkheim îl preda acolo. În 1905, s-a alăturat unui grup de studii socialiste din care făceau parte Marcel Mauss, Louis Gernet și Maurice Halbwachs. După obținerea agregării în istorie în 1907, a fost numit la liceul din Bastia.
În 1908, a devenit bursier al Fundației Thiers pentru a studia feudalismul. Intenționa să facă acest lucru în contextul Japoniei și, în absența unui specialist pentru această țară, l-a consultat pe sinologul Édouard Chavannes. Acesta din urmă l-a sfătuit să înceapă studiul limbii chineze pentru a-și facilita cercetările ulterioare asupra Japoniei.
După trei ani, în 1911, a părăsit fundația pentru a continua studiul clasicilor chinezi la Beijing. Acolo l-a întâlnit pe André Yacinthe Rocquette, cunoscut ca André d'Hormon, un foarte mare specialist în China.. În 1912, i-a trimis lui Édouard Chavannes lucrarea „Coutumes matrimoniales de la Chine antique” (Obiceiuri matrimoniale din China antică), la cererea acestuia. Chavannes a propus textul spre publicare în T'oung Pao, o importantă revistă sinologică. În luna martie a aceluiași an, Granet a fost surprins în mijlocul revoluției chineze, care a răsturnat dinastia QingMarcel Granet, „La mutinerie du 29 février 1912 à Pékin vue par Marcel Granet (introduction et notes de Marianne Bastid)” , Études chinoises, nr. 6-1, 1987..
Întors în Franța în 1913, a predat la licee din Marsilia și Montpellier, apoi în decembrie a devenit director de studii pentru religiile din Orientul Îndepărtat la École Pratique des Hautes Études, înlocuindu-l pe Chavannes, care tocmai demisionase.
A participat la Primul Război Mondial și a primit Crucea de Război. După o scurtă ședere în China între 1918 și 1919, și căsătoria sa în 1919 cu Marie Terrien, profesoară de liceu, și-a reluat cariera universitară și a obținut doctoratul în 1920. A participat la grupul din care făceau parte, printre alții, Henri Hubert, Henri și Lucien Lévy-Bruhl, precum și Marcel Mauss, grup care a încercat să reînvie revista L'Année sociologique.
În 1925, a fost numit profesor de geografie, istorie și instituții ale Orientului Îndepărtat la Școala Națională de Limbi Orientale Vii. În 1926, a co-fondat Institutul de Înalte Studii Chineze, al cărui administrator a devenit și unde a predat limba și civilizația chineză.
În 1940, Marcel Mauss a demisionat din funcția de director al secției a V-a a École Pratique des Hautes Études, temându-se că originea sa evreiască ar putea dăuna intereselor instituției Michel Fournier, Marcel Mauss: a Biography, 2005 . Granet l-a înlocuit, dar a murit o lună mai târziu.
Opere Lucrări principale Fêtes et chansons anciennes de la Chine (1919), Paris, Albin Michel, 1982. La Religion des Chinois (1922), Paris, Albin Michel, 2010. Danses et légendes de la Chine ancienne, Paris, 1926. La Civilisation chinoise. La vie publique et la vie privée (1929), Paris, Albin Michel, 1998. La Pensée chinoise (1934), Paris, Albin Michel, 1999. La Féodalité chinoise, 1952. Altele Contre l’alcoolisme, un programme socialiste, 1911 La Polygynie sororale et sororat dans la Chine féodale, 1920 Quelques particularités de la langue et de la pensée chinoises, 1920 „La vie et la mort. Croyances et doctrines de l’antiquité chinoise” „Le dépôt de l’enfant sur le sol, Rites anciens et ordalies mythiques”, 1922 „Le langage de la douleur, d’après le rituel funéraire de la Chine classique”, 1922 „Remarques sur le Taoïsme ancien”, 1925 „L’esprit de la religion chinoise”, 1929 „La droite et la gauche en Chine”, 1933 Études sociologiques sur la Chine, Paris, 1953.
Diverse Printre elevii săi se numără și Itsuo Tsuda.
Note
Lectură suplimentară „Marcel Granet (1884-1940) : témoignages et études”, Études chinoises, nr. 4-2, 1985.
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1884 Categorie:Decese în 1940 Categorie:Sinologi francezi Categorie:Sociologi francezi din secolul al XX-lea Categorie:Sociologi de spațiul geografic Categorie:Institut national des langues et civilisations orientales