thumb|Persoană jucând la o cabină de la cincisprezece ani de la lansare.
Retrogaming-ul este activitatea care constă în jucarea de jocuri video vechi sau în lor. Aceasta vizează jocurile lansate pe console de jocuri, microcalculatoare, sau jocurile electronice.
Din cauza istoriei încă scurte a jocurilor video, retrogaming-ul este o activitate foarte recentă. În ciuda dificultăților de definire, prin jocuri video „vechi” se înțeleg în general jocurile lansate în timpul primelor patru generații de console de jocuri, adică de la începutul anilor 1970 până la mijlocul anilor 1990, perioadă în care producțiile erau în mare majoritate 2D.
Din cauza dificultăților de a juca jocuri vechi și a dezvoltării internetului pentru publicul larg, practica jocurilor vechi s-a dezvoltat pe PC-urile moderne prin crearea de de platforme vechi și prin difuzarea de . Pentru a atrage publicul de „jucători nostalgici”, mai mulți editori publică jocuri vechi de succes pe sisteme recente sub formă de sau ..
Terminologie Retrogaming este un termen englezesc format din prefixul latin retro (care înseamnă „înapoi” sau „în sens invers”) și din englezescul gaming (care desemnează practica jocurilor video).
Retrogaming-ul cuprinde atât jucarea jocurilor video vechi, cât și colecționarea și întreținerea primelor generații de calculatoare personale, de console de jocuri video și de .
Sinonimele folosite în jargonul de profil sunt în esență anglicisme. Presa de specialitate și comunitățile de jucători folosesc adesea termeni precum classic gaming („jocuri clasice”), old school („școala veche”)Vezi de exemplu următoarele articole: ori oldiesVezi de exemplu următoarele articole: („jocuri vechi”).
În timp ce în limba română s-a împământenit împrumutul direct din engleză, în alte spații lingvistice există eforturi oficiale de localizare a termenului. De exemplu, în limba franceză se folosesc variante precum „jeu vidéo rétro”Vezi de exemplu următoarele articole: sau „rétrovidéoludisme”., Le rétrovidéoludisme, le vieux jeu vidéo, leberry.fr, 18 iunie 2015. În acest sens, în lucrarea sa Vocabulaire du jeu vidéo, recomandă oficial termenii „rétroludique”, „rétrojeu” sau „jeu rétro” (iar pentru jucător/retrogamer termenii „rétrojoueur” sau „joueur rétro”).. De asemenea, din Franța a adoptat în sintagma „rétrojeu vidéo” ca traducere oficială pentru retrogaming.
Istoric thumb|Donkey Kong, unul dintre cele mai celebre oldies.
Începuturile retrogaming-ului nu sunt datate cu precizie. Pentru unii autori, în a doua jumătate a anilor 1980 jocurile video au cunoscut o modă de tip revival, la fel ca ceea ce se constata atunci în producția muzicală. Acest lucru a dus la apariția unor jocuri precum , dezvoltat și produs de Namco, o reeditare în izometrică 3D a celebrului joc video Pac-Man de la Namco. Jocul era foarte asemănător cu predecesorul său de acum opt ani, dar jucătorul putea acum să scape din situațiile periculoase sărind peste inamici, ca într-un joc de platformă. În același an, Namco a mizat din nou pe nostalgia vechilor jucători cu jocul de arcade Galaga '88, ce amintea de Space Invaders (lansat în 1978), Galaxian (1979) sau Galaga (1981).
Pentru un alt expert, citat de ziarul Le Monde, „acest fenomen corespunde ajungerii la vârsta de patruzeci de ani a generației X, născută între 1966 și 1976. Ea a trăit apariția primelor console și a primelor PC-uri personale: Nintendo, Neo Geo, Atari 520, Commodore 64, Amiga, Sega Megadrive...”, și a păstrat o nostalgie pentru acea epocă a jocurilor video.
Una dintre marile rupturi din istoria jocurilor video datează de la 1995, odată cu succesul consolei PlayStation de la Sony și al celorlalte console de jocuri video din , care au adoptat jocuri în întregime 3D. În timp ce, cu rare excepții, jocurile video rămăseseră 2D cu (sau scrolling) orizontală, verticală sau multidirecțională, puterea procesoarelor pe 32 sau 64 de biți a permis crearea de decoruri de joc texturate.
thumb|Jocurile first-person mărchează o tranziție de la retrogaming către modern gaming. Jocurile au devenit din acel moment 3D, intercalate cu scene cinematografice sau filme interactive datorită suportului CD-ROM sau DVD-ROM, care permitea o stocare de câteva sute de megaocteți, față de cel mult câțiva megaocteți pe suportul de carcasă (cartuș).
Interesul pentru retrogaming s-a făcut remarcat în special în Japonia la mijlocul anilor 2000. Astfel, în 2006, Nintendo, exploatând amintirile jucătorilor legate de aniversarea a douăzeci de ani de la crearea lui Mario (personajul creat de Shigeru Miyamoto), propune o întoarcere la originile seriei lansând pe Nintendo DS primul 2D de la (lansat în 1992), intitulat . Succesul a fost garantat, iar această întoarcere la origini a devenit unul dintre cele mai vândute jocuri din toate timpurile.
Tot în 2006, platforma de descărcare de la Nintendo pe Wii le-a permis celor nostalgici să regăsească titlurile din copilărie, iar jucătorilor mai tineri să încerce jocurile de altădată, datorită unui sistem de a consolelor NES, SNES, Nintendo 64, Master System, Mega Drive, PC Engine, și a microcalculatorului Commodore 64..
În 2007, , dezvoltat de și , editat de Sierra Entertainment, a fost lansat pe consolele Wii și Nintendo DS. Acest joc este un de tip manic shooter, cu un stil grafic și sonor curat (forme geometrice, puține culori, efecte sonore și muzică simpliste), dar cu un gameplay captivant. Acesta a reînnodat tradiția de hi-score ca scop final al jocului. Inițial un integrat în în 2003, lansat ca versiune completă sub titlul Geometry Wars: Retro Evolved pe în 2005, unde a cunoscut un succes imens, adaptat apoi pe telefon mobil, lansarea sa a fost bine primită. pe consolele Nintendo, demonstrând viabilitatea jocurilor cu concepte extrem de retro.
În 2008, a comercializat primul volum din seria SNK Arcade Classics, care le-a permis jucătorilor să regăsească primele mari clasice de pe Neo-Geo.
În același an, a devenit disponibil pe serviciul de descărcare digitală al Wii (), pe PlayStation Store și pe Xbox Live Arcade. Acest al nouălea titlu din seria s-a întors la stilul 8-biți al primelor episoade lansate pe NES. , producător și game designer al Mega Man încă de la început, a semnat el însuși designul mai multor , justificând alegerea limitărilor grafice și sonore la standardul de 8-biți prin dorința de a reveni la elementele fundamentale ale seriei classics și de a urma moda retrogaming-ului.
Unsprezece ani mai târziu, în 2019, Nintendo a pus din nou jocurile retro în prim-plan prin abonamentul pe ultimele sale console, Nintendo Switch și , oferind jocuri gratuite de NES și Super Nintendo,. iar ulterior de Nintendo 64 și Mega Drive. Cu toate acestea, aceste jocuri nu sunt atât de numeroase, iar Nintendo Switch nu propune alte jocuri video de pe aceste console vechi pe , spre deosebire de predecesorii săi, Wii și Wii U.Conținutul Wii Shop Channel și al Nintendo eShop (Wii U), Virtual Console.
Motivații thumb|Succesul retrogaming-ului se explică în parte prin simplă, dar eficientă a jocurilor pe console de 8 și 16 biți.
Retrogaming-ul poate fi explicat prin mai mulți factori. Pe de o parte, nostalgia joacă un rol important, dar ar fi greșit să ne oprim doar la această cauză. Mulți jucători consideră că trecerea la 3D a sărăcit jocurile în ceea ce privește mecanica de joc (gameplay-ul). Ei consideră de asemenea că aceste mecanici de joc erau mai dificile în primele generații (fără puncte de salvare, număr limitat de vieți etc.). Principalul punct de atracție al jocurilor oldies vine așadar din primatul jucabilității asupra aspectului estetic.
În Franța, jurnaliști din presa de jocuri video precum sau rămân foarte atașați de jocurile retro.... a declarat într-un interviu: „superproducțiile sunt atât de scumpe încât trebuie neapărat amortizate, așa că editorii nu își asumă riscuri, în detrimentul originalității, deoarece atunci când investiția este atât de mare, editorii preferă să joace la sigur”. El se declară încântat de fenomenul retrogaming-ului..
Un aspect deloc neglijabil al retrogaming-ului vizează colecționarea de console, cabine de arcade și jocuri video vechi. Mulți adepți ai jocurilor retro frecventează asiduu târgurile de vechituri, piețele de purici, magazinele de schimb și site-urile de licitații între particulari, pentru a găsi sistemele sau jocurile care le lipsesc din colecție și, odată cu ele, grafica și manevrabilitatea originale pe care emularea pe calculatoare sau console moderne nu le poate reproduce perfect.
Un deosebit de mare volum de muncă de arhivare a datelor despre jocurile video a fost realizat de utilizatorii de internet: MobyGames cataloghează jocurile de console și microcalculatoare, în timp ce site-ul cataloghează cabinele și jocurile de arcade din trecut și prezent. Printre cele mai cunoscute proiecte francofone, site-ul asociației are ca scop păstrarea patrimoniului informatic și digital. De partea sa, publică numeroase lucrări legate de retrogaming și de salvarea istoriei jocurilor video. Există de asemenea o inițiativă comercială franceză, , care propune recuperarea legală a unui anumit număr de jocuri video vechi pe platformele moderne.
Retrogaming-ul este un fenomen sociologic multiform, constituind în același timp o abordare particulară a jocurilor video, a artei și a culturii jocurilor, legat de arhivare și colecționare. Granița sa cu modern gaming-ul este uneori foarte fină, în măsura în care o parte importantă din jocurile moderne au o reprezentare grafică și un gameplay 2D retro, old school.
Aceste aspecte pot explica atașamentul pe care îl au astăzi retrogamerii pentru aceste jocuri care i-au făcut să viseze atât de mult pe , Commodore 64, NES, Master System, , Amiga, PC Engine, Mega Drive, , Super Nintendo, pentru a numi doar câteva dintre aparatele lor preferate.
Aspecte artistice și culturale thumb| Mozaic al artistului la Paris, inspirat de Space Invaders.
Aspectul pixelat al primelor jocuri video și al erei aparatelor pe 8 biți, cum ar fi NES, a inspirat mulți artiști plastici contemporani, pixelul devenind atât un vector, cât și un material de creație artistică (vezi ). Printre acești artiști se numără un artist francez cunoscut sub pseudonimul sau Space Invader care, din anii 1990, a invadat orașele din întreaga lume cu mozaicurile sale (ale căror fragmente sunt asimilate pixelilor) în formă de Space Invaders, protagoniștii celebrului joc omonim, precum și din alte jocuri video de la sfârșitul anilor 1970. Forma de artă cea mai apropiată de jocurile video retro, până la a se confunda uneori cu ele, este pixel art-ul, care desemnează realizarea unei compoziții digitale pixel cu pixel, folosind o rezoluție și un număr limitat de culori, la fel ca pe vremea primelor console.
Muzica jocurilor video old school este de asemenea o sursă de inspirație artistică. O comunitate fondată pe internet la sfârșitul anului 1999 sub eticheta a strâns o bază de date impresionantă de muzică de jocuri video remixată, mergând de la teme devenite clasice, cum ar fi cele din Super Mario Bros. sau The Legend of Zelda, până la teme mai puțin cunoscute, cum ar fi cele din sau .
Emisiuni Pe se poate urmări emisiunea , dedicată jocurilor vechi și prezentată de . Mai recent, și exclusiv pe internet, emisiunea , prezentată de Frédéric Molas (zis „Fred”) în rolul principal și Sébastien Rassiat (zis „Seb”), inspirată de emisiunea din același gen.
Aceste două emisiuni se concentrează în special pe recenziile jocurilor considerate proaste (Joueur du Grenier se interesează de asemenea de tot ce ține de desene animate, seriale TV, filme și reclame din anii 1980 și 1990, extinzându-se în episoadele mai recente și la anii 2000). Alte emisiuni mai puțin cunoscute se remarcă de asemenea, cum ar fi Hard Corner a lui Benzaie.
Distribuții Linux Anumite distribuții Linux sunt asamblate special pentru a oferi , cum ar fi , , și .
Neo-retrogaming