El Centro (în spaniolă: „Centrul”) este un oraș, reședință a comitatului Imperial, statul California, Statele Unite ale Americii. El Centro este cel mai populat oraș din Imperial Valley, ancora estică a regiunii de frontieră din sudul Californiei și principalul centru urban al zonei metropolitane El Centro, care cuprinde întregul comitat Imperial. El Centro este, de asemenea, cel mai populat oraș din SUA situat în întregime sub nivelul mării (−12,8 m). Orașul, situat în sud-estul Californiei, se află la 182 km de San Diego și la mai puțin de 32 km de orașul mexican Mexicali.
Orașul a fost fondat în 1906 de W. F. Holt și C.A. Barker, care au cumpărat terenul pe care avea să fie construit ulterior El Centro pentru circa 40 de dolari pe acru și au investit 100.000 de dolari (echivalentul de astăzi al acestei sume) în lucrări de îmbunătățire. Orașul modern găzduiește industrii de comerț cu amănuntul, transport, comerț cu ridicata și agricultură. În apropiere se află și două puncte de trecere a frontierei internaționale, pentru vehicule comerciale și necomerciale. Populația orașului El Centro, conform recensământului din 2020, era de 44.322 de locuitori, în creștere față de 42.598 la recensământul din 2010.
Istorie Exploratorul spaniol Melchor Díaz a fost unul dintre primii europeni care au vizitat zona din jurul localității El Centro și a Imperial Valley, în 1540. Exploratorul Juan Bautista de Anza a explorat, de asemenea, zona, în 1776 (o școală primară din El Centro îi poartă numele astăzi). Ani mai târziu, după Războiul Americano-Mexican, jumătatea nordică a văii a fost anexată de Statele Unite, în timp ce jumătatea sudică a rămas sub stăpânire mexicană. Colonizarea la scară mică, în zonele cu acvifere naturale, a avut loc la începutul secolului al XIX-lea (pe amplasamentul actual al orașului Mexicali), dar majoritatea așezărilor permanente (angloamericani pe partea americană, mexicani pe partea cealaltă) au apărut după 1900.
Inițial parte a comitatului San Diego, Imperial Valley a fost colonizată de fermieri odată ce apa din râul Colorado a fost direcționată prin canale pentru a iriga fundul deșertic al văii.
În 1906, terenul pe care avea să fie construit ulterior El Centro a fost cumpărat de W. F. Holt și C.A. Barker.
În 1907, comitatul Imperial s-a desprins din comitatul San Diego; la acea vreme, o mare parte din vale era deja irigată cu succes.
Înainte ca localitatea să existe, calea ferată înființase o stație și numise locul Cabarker. Numele îl onora pe C.A. Barker, prieten al proprietarului terenului. Primul oficiu poștal din El Centro s-a deschis în 1905.
Orașul El Centro a fost constituit oficial pe 16 aprilie 1908. Creșterea inițială a fost rapidă, populația orașului ajungând la 1.610 de locuitori până în 1910 și mai mult decât triplându-se până în 1920, la 5.646 de locuitori. Unul dintre motivele acestei creșteri rapide a fost lupta reușită a orașului El Centro împotriva orașului Imperial, pentru a deveni reședință de comitat. În acele prime zile, relațiile dintre orașele din Imperial Valley erau adesea intens competitive, reflectând caracterul de frontieră specific al zonei și faptul că șase orașe, într-o rază de 32 km, au fost toate înființate în decursul unei singure generații. Aceste orașe se aflau într-o cursă pentru a câștiga titlul de oraș principal al văii, iar intensitatea competiției se reflectă și în faptul că a fost nevoie de douăzeci de ani pentru a se organiza un târg de comitat, din cauza loialităților locale puternice din cadrul Consiliului de Supraveghetori al comitatului.
Până la mijlocul anilor 1940, El Centro devenise al doilea cel mai mare oraș din Imperial Valley, cu o populație de aproximativ 11.000 de locuitori. El Centro devenise, de asemenea, sediul birourilor administrative ale Districtului de Irigații Imperial (IID).
Agricultura a fost o industrie importantă în El Centro încă de la începutul secolului al XX-lea. Datorită poziției sale strategice, în apropierea liniilor ferate și a autostrăzilor US Highway 80 și 99, peste 35 de cultivatori și distribuitori încă activează în El Centro. Cu toate acestea, la începutul anilor 1980, cele mai mari două sectoare de angajare din El Centro erau administrația publică și comerțul cu ridicata/amănuntul, reflectând rolul emergent al orașului El Centro drept centru administrativ și comercial regional.
Dezastre naturale El Centro a suferit o serie de dezastre naturale, în special cutremure, din cauza poziției sale în zona seismic activă Imperial Valley, aproape de sistemul de falii San Andreas. Regiunea este, de asemenea, vulnerabilă la valuri de căldură extremă, secete și inundații ocazionale.
Unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria recentă a fost cutremurul din Baja California din 2010, cunoscut și ca cutremurul de Paști. Pe 4 aprilie 2010, un cutremur cu magnitudinea 7,2 a lovit în apropiere de Guadalupe Victoria, Mexic, chiar la sud de granița cu Statele Unite. Șocul a durat aproape 90 de secunde și a fost resimțit pe scară largă în sudul Californiei, inclusiv în El Centro, unde a provocat pagube structurale caselor, parcurilor de rulote, clădirilor publice și infrastructurii de apă. Au fost raportate defecțiuni cauzate de lichefierea solului în mai multe zone, inclusiv la stația de epurare a apelor uzate din Calexico, la barajul Sunbeam Lake și la sistemele de diguri din apropierea localității El Centro.
Cutremurul a dus, de asemenea, la demolarea mai multor clădiri emblematice, printre care Biblioteca Publică El Centro și vechiul turn de apă de pe strada Eighth și avenue Vine, care deveniseră nesigure. Au fost activate adăposturi de urgență, iar reprezentanții orașului au încercat să obțină asistență federală, deși sprijinul FEMA a fost limitat. Dezastrul a determinat eforturi de refacere pe termen lung și, ulterior, construcția unei noi biblioteci, finanțată prin măsuri locale de impozitare a vânzărilor.
Alte evenimente seismice notabile includ cutremurul din El Centro din 1940 (magnitudinea 6,9), primul cutremur major înregistrat printr-un seismograf de mișcare puternică amplasat lângă o ruptură de falie, și cutremurul din Imperial Valley din 1979, care a provocat pagube extinse și incendii. Regiunea continuă să fie monitorizată atent de geologi, din cauza sistemelor complexe de falii și a istoricului seismic. Geografie thumb|right|150px|Imperial Valley, văzută din naveta spațială. Nordul se află în dreapta sus. Marea Salton se află în centru. Frontiera dintre SUA și Mexic apare ca o diagonală în stânga jos. thumb|Vedere aeriană a Imperial Valley și a Mării Salton. Conform Biroului de Recensământ al Statelor Unite, orașul are o suprafață totală de 28,7 km², din care peste 99% este uscat.El Centro este situat în Imperial Valley (considerată la nivel local sinonimă cu comitatul Imperial). Orașul se află la 15 m sub nivelul mării, fiind cel mai mare oraș din Statele Unite situat sub nivelul mării. Imperial Valley se află în deșertul Colorado, o extensie a mai marelui deșert Sonora.
Necesarul de apă al industriei agricole este asigurat de canale care direcționează apa din apropiatul râu Colorado. Marea Salton a fost creată în urma unei inundații din 1905, provocate de râul Colorado.
Cutremurul din El Centro din 1940 a avut o magnitudine a momentului de 6,9 și o intensitate percepută maximă de X (Extremă) pe scara de intensitate Mercalli. A fost primul cutremur major înregistrat printr-un seismograf de mișcare puternică amplasat lângă o ruptură de falie. A fost studiat intens de ingineri structuriști și considerat tipic până la cutremurul din Northridge din 1994. În această regiune, geologia este dominată de tranziția limitei plăcii tectonice de la rift la falie transversală. Cele mai sudice ramuri ale faliei San Andreas leagă cele mai nordice extensii ale Ridicăturii Est-Pacifice. În consecință, regiunea este supusă cutremurelor, iar scoarța terestră este întinsă, ceea ce duce, de-a lungul timpului, la o scufundare a terenului.
Clima El Centro are un climat deșertic cald (clasificarea climatică Köppen: BWh) și este cel mai sudic oraș deșertic situat sub nivelul mării din Statele Unite continentale. Se caracterizează prin veri lungi, extrem de calde, și ierni blânde. El Centro are peste 350 de zile însorite pe an și sub 76 mm de precipitații anual. Temperaturile de iarnă se situează în jurul a 18–20°C, cu minime nocturne în jurul a 5–6°C. În timpul zilelor de vară din iunie, de regulă cea mai secetoasă lună a anului, fără precipitații, căldura uscată specifică deșertului poate împinge temperaturile mult peste 37,8°C, în timp ce nopțile rămân în jurul a 25–26°C.
Musonul nord-american crește de regulă umiditatea. Uneori, clima poate semăna cu cea a zonelor tropicale din Caraibe, din cauza pătrunderilor de umiditate din Golful Californiei. Aerul umed din golf pătrunde spre nord, în Imperial Valley și zona El Centro, făcând căldura de vară uneori sufocantă. Acest lucru duce la furtuni zilnice care pot aduce grindină, ploi torențiale, fulgere și furtuni de praf, cunoscute mai frecvent sub numele de haboob.
În timpul sezonului uraganelor din Pacificul de Est, rămășițele uraganelor sau furtunilor tropicale pot traversa deșertul și pot provoca furtuni puternice cu descărcări electrice. Acest lucru poate duce la precipitații semnificativ peste medie, aducând uneori ploi abundente. Câteva exemple în acest sens sunt Uraganul Hilary (2023) și Uraganul Nora (1997).
Precipitațiile din lunile de iarnă sunt predominant ploi, provenite din furtunile ocazionale de iarnă. Uneori, aceste furtuni aduc temperaturi scăzute în El Centro și orașele învecinate, precum și ninsori pe munții din apropiere. El Niño și La Niña joacă un rol important în cantitatea de precipitații căzute iarna, La Niña aducând de regulă condiții mai secetoase și mai reci în El Centro și zonele înconjurătoare. El Niño tinde să aducă vreme mai umedă și temperaturi în medie mai ridicate.
Zăpada este aproape total necunoscută în zonă. Cu toate acestea, pe 12 decembrie 1934, o furtună de iarnă foarte puternică a adus temperaturi record de scăzute și ninsoare în El Centro și zonele înconjurătoare din Imperial Valley. Ninsoarea a început să cadă la ora 20:45, pe 11 decembrie, iar până la ora 5 dimineața în ziua următoare (12 decembrie), 2,5–10 cm de zăpadă acoperiseră fundul deșertului.
O altă instanță de precipitații înghețate a fost observată în decembrie 1967, sub forma unui amestec de lapoviță și grindină. În medie, există circa 15 zile pe an în care temperatura scade sub 4,4°C.
Fiind sub nivelul mării, El Centro are după-amiezi calde și dimineți reci iarna. Cea mai scăzută temperatură maximă zilnică înregistrată este de 6,7°C, pe 14 decembrie 1967, iar media pentru cea mai rece zi este de 13,4°C, pentru perioada de referință 1991–2020. Cea mai ridicată temperatură minimă înregistrată este de 36,7°C, atinsă pe 30 august 1976. Media pentru cea mai caldă noapte a anului este de 30,7°C. Cel mai umed „an pluviometric” a fost iulie 1977 – iunie 1978, cu 182,6 mm, iar cel mai secetos, iulie 2001 – iunie 2002, cu 0,5 mm.
Economie thumb|400x400px|Fotografie aeriană a câmpurilor, cu muntele Signal în fundal (2017)