Nicolai Cervencov ( 2 ianuarie 1948, Ciișia (astăzi Gorodne, regiunea Odesa, Ucraina – 1 iulie 2025 ) a fost un savant bulgarist sovietic și moldovenesc, o figură importantă în mișcarea națională a bulgarilor din Moldova și Ucraina.

Biografie S-a născut pe 2 ianuarie 1948 în satul Ciișia (astăzi Gorodne, regiunea Odesa, Ucraina) într-o familie de descendenți ai coloniștilor bulgari .

Absolvent al Universității de Stat „Ilia Mecinikov” din Odessa (1972). Și-a susținut teza de doctorat la Institutul de Slavistică și Balcanistică al Academiei de Științe a URSS, cu tema „Participarea bulgarilor din România la mișcarea națională de eliberare a Bulgariei”. Conducător științific: prof. Vladislav Grosul, Moscova.(1981), apoi a obținut titlul de doctor în științe istorice cu teza „Formarea ideilor statalității bulgare (mijlocul sec. XIII – anii ’70 ai sec. XIX)” (2003).

Din 1972 până în 2004, a lucrat la Academia de Științe a Moldovei, mai întâi la Institutul de Istorie ca cercetător științific inferior. În 1983 obține de cercetător științific superior, iar în 1986 titlul și funcția de cercetător științific coordonator și este numit în funcția de șef al Secției de istorie a statelor din Europa de Sud-Est (în 1987). Este distins cu Insigna de Onoare a Universității din Sofia „Kliment Ohridski” (1987). S-a specializat în bulgaristică la Institutul de Istorie al Academiei de Științe din Bulgaria și la Institutul de Slavistică și Balcanistică al Academiei de Științe a URSS. În 1990 devine vicepreședinte al Asociației Bulgariștilor din Uniunea Sovietică, Harkov și este numit cercetător științific coordonator la Institutul pentru Minorități Naționale al Academiei de Științe a Moldovei, ulterior - director adjunct al institutului. Este primit de președintele Bulgariei, Jeliu Jelev, căruia îi prezintă propuneri de colaborare a Bulgariei cu Moldova și Ucraina în sprijinul bulgarilor din aceste state.

Se numără printre inițiatorii constituirii în Bulgaria a Societății pentru legături cu bulgarii basarabeni și tavrici „Rodoliubeț”,Sofia.

în 2004 participă cu raportul „Bulgarii din Moldova” la o reuniune desfășurată în cadrul programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova, organizată de Ministerul Învățământului al Republicii Moldova.

De asemenea, a fost profesor asociat la Universitatea de Stat din Moldova și la Universitatea Pedagogică Ion Creangă din Chișinău. Din 2004 până în 2010, a fost primul rector și în perioada 2010-2015 - profesor universtar, șef al Catedrei „Istorie și științe sociale” la Universitatea de Stat Grigore Tsamblak din Taraclia.

Din 1994 este președinte al Societății Științifice a Bulgariștilor din Republica Moldova. A deținut această funcție până în anul 2018. A fost ales membru al Consiliului de Administrație al Asociației Bulgarilor din Uniunea Sovietică, al Comunității Bulgare din Republica Moldova și al Comitetului bulgar „Vasil Levski”.

Din 2018 Se stabilește cu traiul permanent în Bulgaria.

A murit pe 1 iulie 2025, la vârsta de 77 de ani, în Bulgaria .

Activitatea științifică

Interese științifice Istoria mișcării de eliberare națională bulgare, a relațiilor bulgaro-ruso-moldovene și a coloniștilor bulgari în România, Moldova și Ucraina, istoria culturii și învățământului bulgar din regiune. O importanță aparte o au cercetările sale privind formarea ideilor de statalitate bulgară și memoria istorică a bulgarilor basarabeni.

Autor și coautor a peste 150 de lucrări academice, inclusiv 13 monografii, culegeri documentare, manuale și până la 200 de articole de popularizare științifică. Director academic de proiecte și conferințe internaționale, redactor-șef al almanahului «Български хоризонти» („Orizonturi Bulgare”).

Bibliografie

Политические организации болгарского национально-освободительного движения во второй половине 50-х — 60-е гг. XIX в. Ответств. ред. В. Я. Гросул, Кишинев, «Штиинца», 1982. — 132 с. Формирование национальных независимых государств на Балканах. Конец ХVІІІ — 70-е годы XIX в. Ответств. ред. И. Достян. Москва «Наука», 1986. — 332 с. (Коллективная) Болгаро-российские общественно-политические связи. 50-70-е гг. ХІХ. Ответств. ред. Б. Н. Билунов. Кишинев «Штиинца», 1986. — 267 (Коллективная) Международные отношения на Балканах. 1830—1856. Ответ. ред. В. Н. Виноградов. М., «Наука», 1999—326 (Коллективная) Васил Левский. Ответств. ред. И. Грек. Кишинев- Чимишлия, 1993. — 134 с. Българите от Украйна и Молдова. Минало и настояще. София, ИК «Христо Ботев», 1993. — 296 (Съавтор — И. Грек) Болгария XX века. Ответств. ред. Е.Валева. Москва «Наука», 2003. С. (Коллективная) Чийшия: очерки истории и этнографии болгарского села Городнее в Бессарабии Гл. ред. Н.Станко Одесса, «Асгропринт», 2003, 788 стр. (коллективная) Бесарабските българи за себе си. Съставители П.-Е. Митев и Н. Червенков. София, 1996, 317 с.. По пути национальной духовности болгар Молдовы. Составители И. Грек, Н. Червенков, Т. Шикирлийская. Науч. ред. И. Грек, Н. Червенков. Кишинев, «SȘB», 2005, 600 стр. Петро-Павловская церковь села Чийшия (Городнее). Кишинев: SȘB: Cu drag, 2013. 240 с. Тараклии — 200 лет. Том I (1813—1940). Науч. ред. К. Калчев. Кишинев: SȘB, 2013. 608 с. (В соавторстве) България: метрополия и диаспораю Сборник по случай 65-годишнината на д.и.н. Николай Червенков. Кишинев: SȘB, 2013. 480 с.

Premii

Ordinul „Gloria Muncii” (2006, Republica Moldova) Om emerit (2014) Ordinul „Meritul bisericesc” (2016) Ordinul Sfinților Chiril și Metodie, gradul I (2018, Bulgaria) Ordinul „Sf. Ierarh Bănulescu-Bodoni”, gradul III (2023, Republica Moldova)

Insigne onorifice:

Medalia „Marin Drinov” a Academiei Bulgare de Științe.(1981) Insigna de Onoare a Universității din Sofia „Kliment Ohridski” (1987) Medalia „Vasil Levski” a Comitetului Panbulgar „Vasil Levski”, Bulgaria (1993) Insigna de Onoare „Paisie Hilendarski” a Ministerului Educației și Științei al Republicii Bulgaria (1995) Insigna de Onoare a Academiei Bulgare de Științe „Prof. Marin Drinov” (1997) Medalia „Ivan Vazov” a Agenției pentru Bulgarii de peste Hotare (1998) Insigna de Onoare „Recunoaștere” a Academiei de Științe a Moldovei (2003) Insigna de Onoare a Agenției de Stat pentru Bulgarii de peste Hotare (2005) Insigna de Onoare a Președintelui Republicii Bulgaria (2006) Cetățean de onoare al orașului Taraclia, Republica Moldova (2013) Insigna de Onoare „Ivan Inzov” (2018)

Note

Categorie:Istorici moldoveni Categorie:Decorați cu Ordinul Muncii (Republica Moldova) Categorie:Absolvenți ai Universității din Odesa Categorie:Decese în 2025 Categorie:Decese pe 1 iulie Categorie:Nașteri în 1948 Categorie:Nașteri pe 2 ianuarie Categorie:Nașteri în raionul Bolgrad Categorie:Doctori în științe istorice Categorie:Cavalerii Ordinului „Sfinții Chiril și Metodiu” clasa I Categorie:Oameni de știință în ordine aflabetică Categorie:Oameni în ordine alfabetică Categorie:Bulgariști Categorie:Oameni din Taraclia Categorie:Istorici sovietici Categorie:Laureați ai Semnului de Onoare al Președintelui Bulgariei