Valea Tarentaise este o vale intra-alpină, o regiune naturală franceză și o provincie istorică a Savoiei, situată în departamentul Savoie, unde își are izvorul râul Isère și care se întinde până la Albertville, la „Carrefour des Quatre Vallées”.
Valea principală este o vale glaciară, adâncită și foarte îngustă în anumite locuri, mărginită la nord de masivele Beaufortain și Mont-Blanc, iar la sud de Vanoise și Lauzière. După ce a fost succesiv o vale agricolă și industrială, aceasta s-a orientat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, spre turismul estival, apoi balnear, înainte de a se consacra în secolul al XX-lea sporturilor de iarnă și dezvoltării numeroaselor stațiuni de schi. Astăzi, valea, devenită olimpică din 1992, reunește, prin domeniile Trois Vallées (Courchevel, Méribel, Les Ménuires și Val Thorens), Paradiski (Les Arcs și La Plagne) și Espace Killy (Tignes și Val-d'Isère), cea mai mare concentrare de domenii schiabile extinse din lume.
Toponimie Numele Tarentaise provine din vechiul nume latin al centrului său politic, Darantasia, care corespunde localității Moûtiers, sediu episcopal încă din secolul al V-lea. Utilizarea denumirii pentru provincie ar data din secolul al VIII-lea (In Valle Darentasienne în Cartularul de la Grenoble). Darantasia este forma cea mai veche (sfârșitul secolului al III-lea, menționată în Itinerarium Antonini sau pe Tabula Peutingeriana) și a fost folosită până în secolul al XVII-lea. În anul 450 apare forma Tarantasie (oppidum Tarantasie). Forma Tarentasia se impune începând cu secolul al XIII-lea.
Toponimul, potrivit toponimistului Ernest Nègre, ar avea o origine preceltică cu sens necunoscut. Totuși, au fost formulate mai multe interpretări. Una dintre ele, conform căreia numele ar deriva din cel al locotenentului lui Augustus, Aulus Terentius Varro Murena, care ar fi supus regiunea vecină a Valle d'Aosta în anul 25 î.Hr., este respinsă. Abatele Gros considera, la rândul său, că numele cetății provenea dintr-un antroponim galic, Darrantas. Jean-Paul Bergeri, în lucrarea sa Histoire de Moûtiers. Capitale de la Tarentaise (2006), afirmă că este vorba de un „hidronim cu origine preceltică, care s-ar putea traduce prin «curs de apă», cu o nuanță ce trimite la «ape vii»”.
P.-H. Billy apreciază că numele provine din rădăcina indo-europeană tr̥ntasia, „vad”: itinerariul preroman, reluat ulterior de drumul roman, urca pe malul drept al Isère de la Grenoble până la Aosta, traversând Col du Petit-Saint-Bernard. Orașul antic Moûtiers a fost construit pe ambele maluri, într-unul dintre puținele locuri unde traversarea râului era relativ ușoară.
Geografie
Tarentaise este o vale alpină înaltă prin care curge râul Isère, traversând mai multe praguri denumite și „verrues”, dintre care cel mai important se află la Notre-Dame-de-Briançon, sub umbra ruinelor castelului viconților de Tarentaise, care controlau accesul către Valea Medie și Valea Superioară, până la Albertville. Izvorul Isère se află în ghețarul Sources de l’Isère, sub vârful Grande Aiguille Rousse, în apropierea colului de la Vache. Distanța dintre Moûtiers și Bourg-Saint-Maurice este de 25 de kilometri, iar cea dintre Moûtiers și Albertville de 26 de kilometri.
Din punct de vedere istoric, după cum menționează Dictionnaire du duché de Savoie (1840), valea Isère este împărțită în două mari unități, Tarentaise Superioară și Tarentaise Inferioară, delimitarea fiind realizată de la capitala acesteia, Moûtiers. Dicționarul, reeditat de Société savoisienne d’histoire et d’archéologie, distinge apoi văi laterale secundare: valea Saint-Jean și a Thoronului (Doron de Belleville sau Valea Belleville), valea Peisey (Peisey-Nancroix), văile Arbonne și Bonneval (deasupra Bourg-Saint-Maurice), valea Bonnefoi (Sainte-Foy-Tarentaise) și valea Tignes, precum și valea Petit-Saint-Bernard. Mai exact, separarea acestor două subansambluri s-a realizat la nivelul „Pas du Saix” sau „Siaix”, situat într-un punct de îngustare a văii Isère, între comunele Saint-Marcel și Montgirod.
Totuși, o altă împărțire a fost propusă, permițând distingerea a trei unități: Tarentaise Inferioară, Medie și Superioară. Tarentaise Inferioară se întinde de la orașul Albertville până la Moûtiers, porțiune strâmtă, abruptă și cu fund plat. Urmează Tarentaise Medie, situată între Moûtiers și Bourg-Saint-Maurice. Valea capătă aici un relief diferit, cu o creștere treptată a altitudinii, mai deschisă prin intermediul unor depresiuni (Aigueblanche, Aime), cu sate situate la altitudine și versanți însoriți, denumiți în mod obișnuit „Versanții Soarelui”, începând de la Naves. Din această zonă pornesc mai multe trecători alpine carosabile, precum Col de la Madeleine (din comuna La Léchère) și Cormet d’Arêches (din comuna Aime). Se remarcă și văi paralele, precum Grande Maison, Eau Rousse sau valea Celliers, valea Naves, valea Morel, valea Belleville, Trois Vallées și valea Peisey. Tot în Tarentaise Medie iau naștere și „drumurile barocului”. În această regiune se găsesc stațiuni balneare renumite pentru efectele lor terapeutice: La Léchère, Salins și Brides-les-Bains.
În cele din urmă, Tarentaise Superioară se întinde între Bourg-Saint-Maurice și Val-d'Isère. Valea devine din nou îngustă, iar de-a lungul drumului se pot observa numeroase culoare de avalanșă. Aici se ridică ghețarul , care atinge altitudinea de 3.779 metri și domină valea. La Daille constituie ultimul prag al văii, despărțind comuna Tignes de localitatea Val d’Isère. Valea se încheie la colul Iseran, aflat la altitudinea de 2.764 de metri, ceea ce îl face cel mai înalt pas rutier montan din întregii Alpi.
Valea împarte cu vecina sa, Maurienne, Parcul Național Vanoise, sanctuar pentru nenumărate specii florale și animale endemice și protejate. Parcul Național Gran Paradiso, situat în Italia, în Valle d'Aosta și în Piemont, se învecinează cu Parcul Național Vanoise, permițând astfel schimburi genetice mai ample și o libertate sporită pentru speciile alpine. Caprele negre alpine au fost salvate de la extincție în secolul trecut datorită acestui sanctuar și, de atunci, acesta a făcut posibilă repopularea întregului arc alpin.
Istorie Tarentaise are o istorie strâns legată de geografia sa, fiind o vale intra-alpină ce permitea trecerea și schimburile între Franța și Peninsula Italiană, în special prin Col du Petit-Saint-Bernard, unde trecea via Domitia, conferind acestei mici regiuni o anumită importanță în fiecare dintre perioadele istoriei mai generale a Savoiei. Din provincia romană Alpes Graiae, cu capitala la Axima, a luat naștere viitorul comitat de Tarentaise, aflat ulterior sub autoritatea puternicilor arhiepiscopi stabiliți la Moûtiers (Darantasia). Pentru a-și afirma puterea în fața seniorilor văii, prelații au apelat la conții de Savoia, care au adus valea sub controlul lor. Istoria văii a cunoscut un nou dinamism odată cu dezvoltările turistice și industriale din secolul al XIX-lea, care continuă până în prezent.
Preistorie Trebuie așteptată topirea marilor ghețari alpini și mai ales epoca Neolitică pentru ca primii locuitori să se stabilească în valea Tarentaise, venind din Peninsula Italiană. Astfel, pe înălțimile văii — Bozel, Champagny-en-Vanoise, Feissons-sur-Salins (blocuri eractice de la La Charpine), Saint-Martin-de-Belleville (cătunul Villarenger) — se găsesc pietre cu alveole precum și picturi rupestre.
În epoca fierului, între secolele al VI-lea și al II-lea î.Hr., s-a dezvoltat o remarcabilă civilizație originală, caracterizată prin fabricarea locală a numeroaselor brățări, pandantive etc., care împodobeau corpurile depuse în sicrie din lespezi, grupate în necropole (Champagny-en-Vanoise, Aime, Lanslevillard, Notre-Dame-du-Pré etc.). Cea mai densă locuire se regăsește în valea Belleville (Saint-Martin-de-Belleville, Saint-Jean-de-Belleville).
Antichitate
În Antichitate, valea Tarentaise este locuită de Ceutroni, stabiliți de asemenea în Beaufortain și în văile superioare ale Arve, în valea Chamonix și în valul Montjoie. Unii au crezut că în cătunul Centron, din comuna Montgirod, s-ar afla o urmă a acestei așezări, însă originea toponimului pare a fi mai recentă și de sens diferit. Valea superioară a Isère este accesibilă dinspre Peninsula Italiană prin Col du Petit-Saint-Bernard. Iulius Caesar a negociat cu Ceutronii trecerea armatelor sale peste Alpi.
În urma cuceririi romane a Alpilor, ținutul Ceutronilor este plasat sub autoritatea unui procurator. Regiunea este definitiv supusă în anul 25 î.Hr. de către un locotenent al lui Augustus, consulul Aulus Terentius Varro Murena. Micul masiv intern și Col du Petit-Saint-Bernard, care permitea legătura cu Galia, au fost organizate în provincia Alpes Graiae. Unele relatări legendare au susținut că împăratul Augustus ar fi dat noii provincii numele locotenentului său, însă această versiune este respinsă de istoriografia modernă. Axima, apoi Forum Claudii Ceutronum (astăzi Aime), devine prima capitală a provinciei, fiind înlocuită, spre sfârșitul secolului al III-lea, de Darantasia, care în secolul următor devine capitala noii provincii Alpes Graiae et Poeninae. Aceste mici orașe au stat la originea localităților ceutrone transformate mai întâi în stații de etapă ale drumului pe care romanii îl vor amenaja. Această cale romană secundară lega orașele Mediolanum (Milano) de Vienna (Vienne), trecând prin Bergiatrium (Bourg-Saint-Maurice), Axima (Aime) și Darantasia (Moûtiers). Spre sfârșitul secolului al III-lea, orașul Darantasia îl înlocuiește pe Axima în funcția de capitală.
Perioada medievală
Antichitatea târzie și Evul Mediu timpuriu Tarentaise este ocupată de Burgunzi începând cu secolul al V-lea. Acest popor a fost federat de generalul roman Flavius Aetius în anul 443 și a primit autorizația de a se stabili în Sapaudia. Așezarea lor în Tarentaise s-a realizat, cel mai probabil, începând cu această dată.
Spre mijlocul secolului al V-lea, valea cunoaște începuturile creștinării, la două secole după procesul inițiat de-a lungul marilor axe alpine.
Tradiția legendară afirmă că, în jurul anilor 426–427, sfântul Iacob din Asiria ar fi fost numit primul episcop de Tarentaise și ar fi întemeiat episcopia, pe baza unei concesiuni oferite de un prinț burgund din Tarentaise Inferioară. Succesorul său, episcopul Marcel, ar fi construit catedrala orașului. Totuși, cronologia între presupusa fondare și sosirea Burgunzilor nu coincide. Această legendă ar data, de fapt, din secolul al XII-lea, când puterea arhiepiscopilor era în declin. Prima mențiune documentară a episcopiei de Tarentaise se regăsește într-o scrisoare a papei Leon I, din jurul lunii mai 450, în care se precizează că era sufragană a arhiepiscopiei de Vienne.
În perioada carolingiană, spre sfârșitul secolului al VIII-lea, episcopia Tarentaise devine arhiepiscopie, iar arhiepiscopul ei primește jurisdicție asupra episcopilor de Aosta și Sion. În anul 810, ea este menționată ca „a șaptesprezecea dintre metropolele legatare ale lui Carol cel Mare”.
Evul Mediu de mijloc În anul 996, arhiepiscopul Aymon I (sau Amizon) obține comitatus-ul prin donația documentului emis de regele Rudolf al III-lea, adică suveranitatea asupra unui teritoriu, care însă nu reprezenta decât o parte minoră a văii. Spațiul episcopiei era constituit din teritoriile cuprinse între Cléry și Laval de Tignes (astăzi Val-d'Isère), precum și între Marthod (aval de Ugine) și Pralognan. Comitatul, a cărui delimitare este atestată doar printr-o mențiune din secolul al XII-lea, se întindea asupra văii Isère, de la Conflans până la Siaix, asupra văilor de la Moûtiers (vale Belleville și valea Bozel), precum și asupra Beaufortainului. De fapt, întreaga Tarentaise Superioară, la fel ca și enclavele senioriilor Aigueblanche și Salins, scăpau de această jurisdicție temporală, aflându-se sub controlul familiei senioriale de Briançon.