Valea Vâlsanului este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Argeș, pe teritoriul administrativ al comunelor Arefu, Brăduleț, Mușătești și Nucșoara.ProtectedPlanet.net - Valea Vâlsanului - delimitarea ariei protejate, accesat la 11 aprilie 2012
Localizare Aria naturală se află în Carpații Meridionali, în partea sudică a Munților Făgăraș, în bazinul hidrografic al râului Vâlsan (până la vărsarea acestuia în râul Argeș), acoperind o parte din Podișul Getic.
Descriere Rezervația naturală întinsă pe o suprafață de 10.000 de hectareArpmag.anpm.ro - Agenția Regională pentru Protecția Mediului Argeș , accesat la 11 aprilie 2012, a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)Cdep.ro - Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 , accesat la 11 aprilie 2012 și reprezintă arealul (de interes floristic, faunistic și peisagistic) aflat în bazinul hidrografic (amonte de satul Brădetu, până la confluența cu râul Argeș, cuprinzând două sectoare: montan și subcarpatic) al Văii Vâlsanului (cu afluenții de dreapta: Izvorul Dimei, Izvorul Popii, Robaia, Toplița, valea Bunești și cei de stânga: valea Zănoguța, Dobroneagu și valea Cheii); cuprins între cel al Argeșului și bazinul râului Doamnei. Biodiversitate Rezervația „Valea Vâlsanului” prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice.
Floră 295px|thumb|right|Pupezele (Lathynus vernus) Flora ariei protejate are în componență elemente vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii și cupride specii arboricole de: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quqrcus patrea), gârniță (Quercus frainetto), mesteacăn (Betula pendula), frasin (Fraxinus excelsior), iar pe maluri sunt întâlnite specii de: salcie căprească (Salix capreea), plop tremurător (Populus pendula) sau anin negru (Aninus glutinosa).Natura2000.mmediu.ro - Valea Vâlsanului , accesat la 11 aprilie 2012
La nivelul ierburilor vegetează specii floristice de: țăpoșică (Nardus stricta), păiuș roșu (Festuca rubra), iarba câmpului (Agrostis capillaris), brândușă de toamnă (Colchicum autumnale), mărgică (Melica uniflora), păștiță (Anemone nemerosa), drăgaică (Galium verum), pupezele (Lathyrus vernus), iarbă deasă (Poa nemoralis).Spontana.robustit.com - Specii din flora spontană a României , accesat la 11 aprilie 2012 Faună Fauna este reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și insecte; astfel:
Mamifere: urs brun (Ursus arctos), cerb (Cervus elaphus L.), căprioară (Capreolus capreolus), capră neagră (Rupicapra rupicapra), mistreț (Sus scrofa), lup (Canis lupus), Vulpe (Vulpes vulpes crucigera), vidră de râu (Lutra lutra), pisică sălbatică (Felis silvestris silvestris), râs eurasiatic (Lynx lynx), jder de copac (Martes martes), veveriță (Sciurus carolinensis);Tera verde.ro - Flora și fauna sălbatică, accesat la 11 aprilie 2012
Păsări: mierla (Turdus merula), cinteză (Fringilla coelebs), pițigoi (din familia Fringillidae), ciocănitoare (din familia Picidae), sturzul de vâsc (Turdus viscivorus);
Amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), salamandra de foc (Salamandra salamandra), broasca-roșie-de-munte (Rana temporaria);
Pești cu specii de: păstrăv (Salmo trutta), zglăvoc (Cottus gobio), clean (Squalius cephalus), nisipariță (Sabanejewia romanica), grindel (Barbatula barbatula), mreană vănătă (Barbus meridionalis, precum și o specie unică în lume, cunoscută sub denumirea populară de asprete (Romanichthys valsanicola).Cjarges.ro - Consiliul Județean Argeș - Asprete - dclarat monument al naturii prin Ordinul Nr.90/1998 , acesat la 11 aprilie 2012The IUCN Red List of Threatened Species - Romanichthys valsanicola, accesat în 11 martie 2023
Obiceiuri și tradiții pe Valea Vâlsanului
Jocul caprei în Valea Vâlsanului-Argeș Jocul caprei este un obicei de Anul Nou din Valea Vâlsanului. Încărcată în trecut cu semnificații apotropaice, magice, Capra aduce, în casele din Vâlsan, un spectacol comis și o urare tradiționalăGh. Vrabie, Teatru popular românesc, „SCLIF”, an VI (1957), nr. 3-4, p. 516..
În Valea Vâlsanului, jocul caprei este relativ recent, fiind introdus după încheierea primului război mondial, de către soldații care participaseră la lupte în Moldova. Tinerii ostași din Vâlsan, plecați în număr mare în Moldova în timpul războiului, au asistat în mai multe rânduri la jocurile de capră, fiind cuceriți de spectaculozitatea lor. La întoarcerea în sate, ei au introdus, în repertoriul celorlalte obiceiuri și tradiții de Anul Nou, jocul caprei. La introducerea capre, tinerii au preluat elementele esențiale ale spectacolului și au creat un joc echilibrat, în spiritul jocurilor dramatice muntenești.
Treptat, jocul Caprei a interesat tot mai mult comunitățile de oameni din Vâlsan și s-a extins aproape pretutindeni. În sudul zonei (Stroiești, Costești, Mălureni, Bădiceni, Zărnești, Bunești și Valea MăruluiN. Jula, V. Mânăstireanu, Tradiții și obiceiuri românești, Editura Enciclopedică, București, 1968, p. 17.), unde receptivitatea oamenilor era mai mare, jocul era reprezentat cel mai bine. Aici, la permanentizarea lui, au contribuit practic, prin exemple personale, înșiși moldovenii, veniți ca muncitori forestieri - în perioada interbelică și postbelică - la pădurile locale. În nordul zonei (Brădet, Brăduleț, Galeș, Mușătești), unde oamenii erau mai rezervați la introducerea noului, jocului caprei era reprezentat mai slab. Aici, oamenii vârstnici manifestau o atitudine ostilă față de capră, numai pe considerentul că era adusă din altă zonă.
În perioada postbelică, jocul s-a lărgit și s-a diversificat în comunitățile sătești.
Astăzi, jocul caprei cunoaște trei tipuri distincte: I. Tipul nordic. II. Tipul sudic și III. Tipul Costești-Vâlsan. Numele tipurilor este împrumutat de la denumirea pozițiilor geografice ale zonei. Aceste tipuri distincte, aflate în perioada interbelică în faza de cristalizare, s-a desăvârșit în perioada postbelică, datorită unor factori socio-culturali și gusturilor artistice ale comunităților sătești. Cele trei tipuri posedă fiecare o individualitate produsă de numărul și distribuția personajelor, de componenta și ordinea momentelor jocului și de arta jocului scenic, dar și elemente comune, ca de exemplu durata pregătirilor, masca anumitor personaje, interes pentru un joc spectaculos, funcția jocului în viața comunitățilorAdriana Rujan, Costin Alexandrescu, Colinde și obiceiuri de iarnă din Argeș și Muscel, Editura Paralela 45, Pitești, 1998, p. 10..
I. TIPUL NORDIC
Aria lui de răspândire se situează în nordul văii Vâlsanului, în satele din zona montană. În satele respective se formează, de obicei, la fiecare an, câte 1-2 capre într-un sat, după întinderea și populația lui. Jocul se desfășoară în noaptea (Brădet, Brăduleț) și în ziua de Anul Nou (Mușătești, Robaia).
Data desfășurării jocului este precedată de perioada pregătirii febrile, cu o durată de 2 săptămâni. În această perioadă se formează grupuri cu tinerii participanți, cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani sau chiar 20-25 de ani, ca în Robaia, potrivit aptitudinilor lor artistice de a interpreta personajele din jocul caprei. Odată stabilite componența grupului și distribuția personajelor, se trece la discutarea elementelor mascării individuale, masca de capră, costumația personajelor, obiecte rituale (bâte, lanțuri, elementele mascării sunt lucrate (capul caprei, bâte) și împrumutate (lanțuri, clopoței, oglindă, mărgele, haine) de tineri, individual, fie de la familie, fie de la rude.
Pregătirea se încheie cu repetiția jocului (cântecul caprei, mimarea caprei), desfășurată în zilele de Ajun ale Anului Nou. Accentul deosebit cade pe jocul ritmic și inventiv al caprei. În plus, flăcăul mascat în capră trebuie să-și formeze acum deprinderile prestării unui joc de lungă durată și cu scurte pauze.
La tipul nordic, personajele jocului caprei sunt - în ordinea importanței lor - următoarele: 1. capra, 2. stăpânul și 3. cântărețul.
Capra deține locul dominant în joc. Masca și jocul ei din scenă atrag spre ea privirile tuturor spectactorilor. De aceea, pe cât posibil, masca caprei imită în spirit grotesc masca animalului. Capul caprei este lucrat din lemn rezonabil, fiind compus din două părți: maxilarul inferior, mobil, pe care este prinsă o limbă, și maxilarul superior, imobil, cu nas, ochi, frunte. Coarnele și urechile sunt autentice (Brăduleț, Robaia) sau confecționate din lemn și acoperite cu hârtie (Zărnești)Elena Niculăiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, adunate și așezare în ordine mitologică, vol. I, Editura Saeculum vizual, București, 2008, p. 75.. Gura se vopsește în roșu, iar cele două maxilare sunt prinse cu balamale. Capul caprei este vopsit în roșu (Brăduleț, Robaia, Mușătești) sau acoperit cu blană de capră (Costești, Zărnești), i se face o stea în frunte și se împodobește cu cercei la urechi, cu 2 clopoței la coarne, uneori cu o salbă de clopoței, cu un șir de mărgele la gât sau la coarne și cu beteală. Capul este înșurubat într-o bâtă iar de falca de jos se prinde o sfoară. Prin mișcarea cu agilitate a maxilarului inferior se produce un clămpănit sacadat, specificPetru Caraman, Colindatul la români, slove și alte popoare. Studii de folclor comparat, Editura Minerva, București, 1983, p. 486.. Corpul caprei, de la ceafă până jos, este îmbrăcat cu pânză groasă de sac sau blană de capră, care atârnă pe jos, ca o fustă deformată. Capra stă poziționată în stare bipedă și, mai puțin, în stare patrupedă. Masca caprei descrisă aici apare în toată Valea Vâlsanului.
Stăpânul caprei este un țăran sau un țigan. Țăranul este îmbrăcat în port național sau în costum orășenesc. Acest protagonist intră în distribuția jocului în perioada interbelică. Țiganul se îmbracă sărăcăcios, poartă un joc întors, o căciulă uzată și are fața și mâinile înnegrite cu funingine. Oricare ar fi stăpânul, el ține în mână o bâtă și deseori un lanț de care este legată capra.
Cântărețul cântă vocal, deseori alături de stăpân și acompaniază din instrument (vioară, acordeon, tobă) „cântecul caprei”. Muzica și clămpănitul sacadat al caprei marchează prezența acesteia pe ulițele satului și concentrează privirile oamenilor.
Odată sosit momentul jocului, tinerii cu capra, adunați la casa unuia dintre ei, pornesc să colinde, de obicei de la un cap de sat, casă cu casă. Jocul caprei de tipul nordic se desfășoară după această schemă, cu trei momente: 1. încuviințarea jocului + 2. cântecul caprei + 3. urareaIbidem, p. 487..
Ajuns la partea gospodarilor. stăpânul caprei cere încuviințarea acestora de a juca capra: „Primiți capra?” În cazul afirmativ, Capra intră în curte sau intră în casă. În majoritatea cazurilor, sala casei și locuința gospodarilor formează scena de desfășurare a jocului caprei. Intrați în scenă, stăpânul și cântărețul intonează „cântecul caprei”: „Vine capra dă la munte, / Ța!, căprițo, țac! țac! / Cu steluțe albe-n frunte, / Ța!, căprițo, țac! țac! / Capra noastră cea frumoasă / Ța!, căprițo, țac! țac! S-a gătit ca o mireasă. / Ța!, căprițo, țac! țac! / Capra noastră cu cercei / / Ța!, căprițo, țac! țac! / Să nu vă legați dă iele. Ța!, căprițo, țac! țac! / Asta-i capra adevărată / Ța!, căprițo, țac! țac! / Fără coarne-ncornorate / Ța!, căprițo, țac! țac! / Pă la coarne încornorate / Ța!, căprițo, țac! țac! Pă la coadă colorată. / Ța!, căprițo, țac! țac! / Capra noastră când mânca / Ța! căprițo, țac! țac! / Avea lapte ca vaca. / Ța, căprițo, țac! țac! Și la anu tot așa! Ța! căprițo, țac! țac! ”.